32 / 530
31
aici, mai departe peste Dunăre. Indicii indirecte în acest sens ar fi descoperirea
unor depozite monetare databile în această perioadă pe malul de sud al fluviului la
Tekija, Boljetin
115
. Aceste mici tezaure monetare se încheie primul cu o monedă
din anul 82, iar cel de al doilea cu o monedă din anul 81 p. Chr. Indirect acest lucru
susţine argumentarea ipotezei.
Un al doilea indiciu îl oferă însăşi poziţia sectorului Cazanelor după cum
afirmam mai sus, care reprezintă porţiunea cea mai favorabilă pentru astfel de
atacuri. Nu întâmplător, în acea vreme, existau două fortificaţii dacice în acest
sector, cea de la Divici şi cea de la Pescari, care supravegheau în permanenţă toate
mişcările romanilor de pe malul de sud al fluviului.
O altă opinie a fost avansată de C. C. Petolescu
116
care susţine că atacul dacic
a avut loc în locul cel mai puţin apărat al sistemului defensiv roman şi anume în
zona dobrogeană a Moesiei. Argumentaţia sa în acest sens, în general nu este
explicitată îndeajuns de convingător. Sunt mai multe lucruri, care se opun acestei
supoziţii, nu există indicii ferme numismatice (sub formă de depozite monetare)
care să permită o astfel de afirmaţie, iar aprecierea faptului că monumentul de la
Adamclissi a fost ridicat în epoca lui Domiţian comportă încă discuţii aprinse în
literatura de specialitate.
Apoi, dacă ar trebui să urmărim
locul
în care au fost concentrate trupele
romane în vederea invaziei împotriva atacatorilor daci, se observă clar că acesta se
află în faţă teritoriului corespunzător Banatului şi Olteniei, ceea ce indică clar
direcţia menită de atace în principal regatul dacic din munţii Orăştiei şi implicit
zona afectată în principal de incursiunea barbară. Însăşi împăratul îşi stabileşte
cartierul general în partea vestică a provinciei Moesia, la Naissus sau poate Scupi,
cum apreciază mai nou, alţi specialişti. În sfârşit, un ultim argument de loc de
neglijat este apropierea între fortificaţiile dacice din centrul Transilvaniei şi spaţiul
Banatului şi Olteniei, faţă de Dobrogea. Tocmai aceste evenimente au determinat
împărţirea în două a provinciei Moesia: în
Superior
ale cărei frontiere începeau la
Taurunum şi ajungeau până la râul Ciabrus şi
Inferior
preluând întregul mal de sud
şi est al cursului Dunării până la vărsarea fluviului în mare. Şi în continuare, se vor
adăuga acestei provincii şi cetăţile de pe malul de nord al Mării Negre.
Ca atare, în opinia noastră credem că spaţiul Banatului a fost în principal
implicat în evenimentele, care au premers apoi, trecerea la o campanie organizată
în anul 87, sub comanda generalului Cornelius Fuscus.
Pentru aceasta, în primăvara anului 87, o armata romană trece Dunărea pe un
pod de vase identificat undeva între Dolni-Vadin şi Orlea cu mult timp în urmă de
către prof. D. Tudor
117
. Se consideră posibilă şi o eventuală trecere a Dunării, la
Drobeta, unde apele fluviului sunt mai liniştite şi astfel, pe două coloane armata
romană a înaintat în Oltenia pentru a pătrunde în interiorul arcului carpatic
118
.
115
Benea 1983 p. 44, cu bibliografia aferentă.
116
Petolescu 2001, p. 675.
117
Tudor 1971, p. 17–31.
118
Vezi ultima redactare a evenimentelor Ştefan 2005.