31 / 530
30
nerespectarea tratatului încheiat pe care şi-o permit seminţiile dacilor pentru a ataca
în scop de jaf, pe romani. Cert rămâne faptul că în această perioadă, respectiv în a
doua jumătate a secolului I p. Chr. cetatea de la Divici a fost refăcută şi utilizată până
spre sfârşitul secolului
111
. Aceiaşi situaţie a fost sesizată la fortificaţia de la Zidovar
112
.
Prea puţine informaţii deţinem actualmente, asupra aşezărilor dacice cunoscute pe
teritoriului Banatului antic, respectiv în zona sa colinară şi de munte. Existenţa
unor relaţii clientelare cu lumea nord-dunăreană barbară a fost instituită probabil,
după expediţia lui Tib. Plautius Silvanus Aelianus.
Ridicarea la tron în anul 81, a lui Domitianus, venea după o perioadă de
stabilitate economică şi politică, ceea ce a facilitat apropierea noului împărat de
armată prin acordarea de donative dar mai ales măriri de solde pentru toate categoriile
de trupe. La Dunăre nu se constată evenimente militare deosebite deşi ascunderea
unor depozite monetare la sud de Dunăre sugerează acest lucru.
RĂZBOAIELE DACICE ALE LUI DOMITIANUS
În momentul când Domitianus a ajuns la conducerea Imperiului, în provincia
Moesia erau instalate patru legiuni (
I Italica
, la
Nova
e
(Şistov – Bulgaria de azi),
V Macedonica
cu sediul la
Oescus
(Gigen – Bulgaria de azi),
VII
Claudia
la
Viminacium
(Požarevac – Serbia, de azi) şi probabil
V Alaudae
, cu locul de staţionare
necunoscut), pe un areal întins de-a lungul malului de sud al Dunării. La acestea, se
adăugau un număr important de trupe auxiliare ataşate lor.
Incidente la frontiera romană a Moesiei au existat în permanenţă, aşa se şi
explică aducerea unor efective mari de trupe, formate din legiuni întregi, alături de
numeroase auxilii. Atacurile se caracterizează prin incursiuni peste fluviu în scop
de jaf în punctele sensibile lipsite de armată sau cu efective puţine. Unele atacuri
pot fi presupuse şi prin ascunderea unor depozite monetare cândva la începutul
deceniului 9 al veacului I p. Chr. De obicei, acest lucru avea loc peste Dunărea
îngheţată, în timpul iernii.
O incursiune dacică deosebită ca amploare a avut loc în iarna anului 85/86,
eveniment care a determinat în condiţii rămase în mare parte neclare chiar moartea
legatului provinciei, Oppius Sabinus
113
. Respingerea atacului barbar peste Dunării
s-a prelungit câtva timp, se pare, până în anul 86, judecând după anumite informaţii
literare
114
.
Asupra locului de unde a pornit acest atac al dacilor există două opinii. Prima
ipoteză consideră posibilă organizarea atacului dacic prin zona Banatului pornind
din interiorul arcului carpatic în principal, în direcţia culoarului Timiş-Cerna şi de
111
Rustoiu 2006–2007, p. 23.
112
Rustoiu 2006–2007, p. 23.
113
Petolescu 2001, p. 677 cu bibliografia aferentă.
114
Suetonius,
Domitianus
VI, 1; Dio Cassius, LXVII, 61, 1; Eusebius,
Chronicon
, 190, 15 i.