356 / 530
355
roman aflat la o adâncime de 1,30–1,50 m care făcea legătura între cele două ziduri
care blocau intrarea în grotă. În atribuirea funcţionării lăcaşului în epoca romană
târzie un argument important îl conferă descoperirea unor cărămizi cu ştampila
DRP DIERNA care se datează în această perioadă. Singurele monede descoperite
de V. Boroneanţ sunt una de la Aurelianus şi o a doua de la Teodosius I
1856
. Piese de
cult nu se păstrează, lucru undeva firesc având în vedere folosirea îndelungată a
peşterii până în epoca modernă. Doar o inscripţie a fost descoperită şi ulterior s-a
pierdut, necunoscându-se textul.
4. Castrul de la Pojejena
. În
turnul de nord-est al castrului într-un nivel de
dărâmătură au fost descoperite mai multe fragmente de reliefuri cu caracter
mithriac
1857
. De fapt, de la Pojejena mai provin alte câteva reliefuri cu caracter
votiv, dedicate lui Mithras, fără a se cunoaşte cu precizie contextul şi locul de
descoperire
1858
. Cu certitudine doar piesele fragmentare nr. 5–14 provin din castru,
din timpul cercetărilor efectuate de către N. Gudea şi O. Bozu în anul 1976, iar din
acestea piesa 13 reprezintă un fragment de statuetă înfăţişând capul lui Mithras din
marmură de bună calitate (I = 4,5 × 3,5 × 3,5 cm)
1859
. Autorii datează piesele votive
în răstimpul cuprins între anii 150 (momentul construirii în piatră a castrului) şi
anul 250, nedepăşind veacul al III-lea
1860
. M. Pintilie într-o lucrare şi-a propus pre-
zentarea unui mic
corpus
al edificiilor de cult mithriace din Dacia, listă în care a
inclus cu oarecare ezitări şi descoperirea de la Pojejena
1861
. Reţinerea autoarei venea
din observaţia pertinentă că este discutabilă supoziţia existenţei unui sanctuar
mithriac în interiorul unei fortificaţii romane, ceea ce este corect şi în opinia
noastră. Dar, în epoca romană târzie acest lucru apare plauzibil prin faptul, că odată
cu legalizarea creştinismului în anul 313 şi mai apoi, dispar multe culte tradiţionale
romane ori de altă sorginte evidenţiindu-se aşa cum observam mai ales religiile cu
puternic caracter local sau cu largă răspândire cum a fost cel oriental al lui Mithras,
din secolul IV. Aceasta perioadă, putea oferi cadrul propice în care soldaţii în
castre îşi practicau propriile culte religioase. Prezenţa numeroaselor fragmente
provenind de la mai multe reliefuri descoperite în turnul de nord-est ar putea sugera
altceva
: un moment cronologic care urmează şi anume acela când legislaţia
creştină primeşte un caracter deschis anti păgân şi are loc un proces de distrugere
1856
Boroneanţ 1979, p. 178–180.
1857
Gudea, Bozu 1977 a, p. 117–130; Gudea, Bozu 1978, p. 333–343.
1858
Gudea, Bozu 1977, nr.1. relieful păstrat în cea mai mare parte la Muzeul National de la
Budapesta, a fost descoperit în anul 1896 si reprezintă scena consacrată a taurotocniei. Un relief
aproape similar ar fi fost văzut de G. Teglás în anul 1902, piesa este actualmente pierdută (piesa nr. 2
din catalogul realizat de cei doi autori). Tot o descoperire veche este fragmentul de relief păstrat în
Muzeul Judeţean din Lugoj cu un fragment de inscripţie… MESO provenind probabil din vechea
colecţie a lui Georgescu formată chiar din piese provenind din zona castrului (piesa nr. 3). În sfârşit,
într-o colecţie particulară din Timişoara se păstrează un relief păstrat parţial cu inscripţia DIZO.
POSIDON... publicat în IDR, III, 1 (piesa nr. 4) (pentru ultimele trei piese votive nu deţinem
informaţii privind locul exact de descoperire de pe teritoriul castrului sau a aşezării de la Pojejena.
1859
Gudea, Bozu 1977, nr. 13.
1860
Gudea, Bozu 1977, p. 129.
1861
Pintilie 1999–2000, p. 238.