353 / 530
352
De ce în castru? Este greu de explicat. Singura explicaţie posibilă ar fi aceea
de apărare a osemintelor celor depuşi, lucru valabil şi ulterior, în timpul secolului IV.
Nu putem însă exclude posibilitatea ca iniţial, edificiul să fi servit la înhumarea
poate a
vreunei personalităţi militare locale sau chiar a unor martiri creştini
?!
Dar astfel de probleme, credem că nu vor putea fi elucidate pe deplin, decât
prin noi săpături efectuate în interiorul clădirii.
Orice ipoteză este posibilă în acest sens, dar fără o argumentaţie adecvată nu
se poate sugera nimic.
Un lucru este semnificativ, faptul că acest tip de mausoleu
funerar este rar în spaţiul dunărean, constatat îndeosebi în provincia Moesia Prima
.
Şi faptul că un astfel de tip de construcţie funerară se ridică în castrul de la
Drobeta, într-un spaţiu protejat de armată şi nu într-o necropolă publică a oraşului,
este un lucru care semnifică o importanţă deosebită pentru garnizoana locală.
Deocamdată nu putem să o apreciem la întreaga sa valoare.
Cert este că, indiferent de ipotezele avansate pentru prima jumătate a
secolului IV, spaţiul nord-dunărean, chiar limitrof Dunării, este legat direct de
manifestări cu caracter spiritual specifice mediului roman din acea vreme. Edificiul
funerar din castrul de la Drobeta a avut în final
rostul unui lăcaş de cult creştin
într-un areal mic folosit de armată
. Datarea lui în secolul IV este firească alături
de refacerea interiorului fortificaţiei. În lipsa unor cercetări arheologice efectuate în
interiorul clădirii este dificil de făcut o altă afirmaţie în acest sens, adică privind
primele înmormântări în mausoleu.
MANIFESTĂRI ALE CULTELOR TRADIŢIONALE ROMANE ÎN BANATUL ANTIC
Asemenea manifestări au fost sesizate îndeosebi în mediul fortificaţiilor
romane refăcute în epoca romană târzie (Drobeta, Pojejena) sau în noile fortificaţii
constantiniene ridicate de-a lungul Dunării.
*
De la început s-ar cuveni să facem precizarea că pentru această perioadă
lipsesc
îndeobşte informaţiile scrise, cu rare excepţii
, din care una provine de la
Drobeta
: este vorba de un altar votiv din calcar, descoperit de Al. Bărcăcilă,
dedicat iniţial geniului protector al ordinului decurionilor municipiului Drobeta
:
Gen(io) ord(ini)/mun(icipii) H(adriani) /Dr(obetensium)// Cn(aeus) Aem(/ilia// nus
I/III-vir et// pont(ifex)
5
pos/uit/ / Quod…../N US.F….. O EOI…….
1844
.
Pe faţa opusă a altarului, dar răsturnat, a fost incizată următoarea inscripţie
:
ARA(m)/ IOVI/ CORTALIS /PR(o) (centurionibus) (duorum ordinum) LUPUS/
TRIBUNUS
5
(fig. 81 a, b).
Rescrierea noii inscripţii a fost atribuită pe bună dreptate epocii romane
târzii, fără alte comentarii, de către editorii IDR, II. Probabil că, în acest caz,
trebuie luată în discuţie domnia lui Diocletian din cel puţin două motive:
1844
IDR, II, nr. 21.