351 / 530
350
din piatră era acoperit cu trei dale. Inventarul constă din 8 schelete înhumate şi
fragmente mici de piese care au scăpat jafului, între care şi un vas fragmentar de
sticlă din categoria celor denumite „diatreta”
1834
.
Monumentul mausoleu se compunea dintr-o încăpere rectangulară,
cella
,
compartimentată în trei încăperi, după care înspre
est
urma un spaţiu format din
două abside dispuse pe laturile de nord şi sud; spaţiul se încheia cu o altă încăpere
pătrată, în care erau depuse cele trei sarcofage din piatră.
După un timp, în care mausoleul a fost abandonat, se constată că, după
edictul de la Milan, mausoleul privat a fost luat în grijă de comunitatea locală şi a
fost refolosit pentru îngroparea unor martiri creştini depuşi în alte două sarcofage
aşezate în încăperea pătrată. Cu această ocazie s-au făcut şi anumite amenajări
constructive la vechiul edificiu
1835
. Toate acestea sunt databile în secolul IV.
Planimetria mausoleului de la Serdica este apropiată de cea a monumentului de la
Drobeta, el fiind mai elaborat şi îngrijit executat, cu anumite amendamente legate
de cronologia lui întrucât începuturile monumentului se datează în secolul al III-lea,
spre sfârşitul secolului, dar folosirea monumentului se prelungeşte până în secolul VI
(epoca lui Iustinian)
1836
.
Mausoleul de la
Lozenetz
se apropie, prin planul său format dintr-un spaţiu
cu trei camere având acelaşi rol de depozitar al unor morminte, urmate de o altă
încăpere, cu câte o absidă laterală şi o a treia încăpere pătrată spre est care închidea
monumentul, de construcţia descoperită în partea de nord-vest a castrului de la Drobeta.
În acest moment este însă imposibil de realizat o cronologie a modificărilor cons-
tructive la Drobeta.
Analiza detaliată asupra elementelor constructive ale clădirii au permis lui S.
Boyadjev să identifice ca destinaţie, într-o prima etapă, un mausoleu funerar privat
pe care, ulterior, în secolul IV, comunitatea locală l-a transformat într-un lăcaş de
cult pentru păstrarea osemintelor unor martiri creştini
1837
. Existenţa mai multor
etape de locuire din secolul II, care se prelungesc până în secolul VI denotă caracterul
public pe care l-a primit edificiul de la Lozenetz în timp, prin ridicarea în apropiere
a unei mânăstiri fortificate
1838
. O analogie apropiată dar datată din secolul VI,
provine de la Čaricin Grad, care prezintă analogii frapante cu Lozenetz.
Din zona mai îndepărtată din vestul Imperiului două mausolee funerare sunt
cunoscute la
Sopianae
(Pécs) şi Kovageuszeupoch (Ungaria de astăzi) datate între
anii 352–360
1839
fără a intra în detalii şi aceste monumente se încadrează în mediul
civil. O analogie mai îndepărtată în timp din secolul VI este documentată la
Čaričin Grad.
Revenind însă la edificiul identificat la Drobeta, a cărui planimetrie este
foarte apropiată de cele prezentate mai sus se constată că există cel puţin două
aspecte care le diferenţiază prin ridicarea edificiului cu abside laterale.
1834
Boyadjev 2006, p. 129–130.
1835
Boyadjev 2006, p. 131–132.
1836
Boyadjev 2006, p. 134–135.
1837
Boyadjev 2006, p. 129–140.
1838
Boyadjev 2006, p. 129.
1839
Boyadjev 2006, p. 130, nota 7.