357 / 530
356
directă a monumentelor antice, pentru desacralizarea lor, lucru care trebuie să se fi
petrecut la două–trei decenii după momentele de coexistenţă probabil paşnică între
practicanţii religiilor creştine şi tradiţionale romane, orientale etc. (fig. 83 a, b, c).
5. Cetatea de la Gornea
(
com. Sicheviţa, jud. Caraş-Severin
) este un
quadriburgium
construit în epoca Tetrarhiei între anii 294–303 (D: 41 × 41 m)
1862
.
O cărămidă cu un text incizat în pasta crudă care a suscitat un interes deosebit în
literatura de specialitate a fost publicată de N. Gudea, I. Piso şi de D. Sluşanschi
1863
.
Am adoptat lectura lui I. Piso.
Inscripţia incizată în pasta crudă era adresată primicerului comandant al cetăţii de
la Gornea
1864
, cu următorul text
: Rogo et peto primicere/tunc puellam Bariam
/teretrum perdis. Ego Steriu(s)/modo /qu/ od cunscio me/reddere Bes(sam). Ex.
sium visu/
5
peto et rogo primicere /reddas mihi teretrum / /tu/m venet Bessa
volando / /Fla//ccus aliam ulam emet/ et tollet mihi cor/
10
/ p(erp)t/uue/ iaceas.
Inscripţia solicită aprobarea de la
primicerius
, comandantul cetăţii, de a pune
un
teretrum
, o amuletă cu caracter apotropaic în mormântul unei femei/fete numită
Baria
. Invocarea lui
Bes
– divinitate egipteană pentru apărarea decedatei – era o
practică magică, probabil, interzisă de legislaţia creştină de la mijlocul secolului IV
1865
.
Acest lucru a determinat cererea soldatului
Sterius
către comandant. Este o dovadă
clară, care denotă aplicarea legislaţiei creştine în faţa menţinerii unor cutume de
practici religioase din epoca practicării cultelor tradiţionale romane şi, mai ales,
încercarea de evitare a acestei legislaţii în rândul masei soldaţilor (fig. 84).
O
statuetă de bronz
a fost descoperită la Gornea în locul numit Zomoniţa, în
arătură, în apropierea unui bordei prefeudal. Înaltă de 8,7 cm înfăţişează un efeb
nud, cu aripioare, având în mâini un cornucopia. Trăsăturile feţei sunt destul de
şterse, ochii mari, nasul gura şi bărbia reliefate. Probabil reprezintă un
genius
loci
1866
.
Datarea piesei este atribuită secolului IV. Descoperirea piesei într-un mediu
civil de pe arealul pe care funcţiona cetatea romană târzie de la Gornea denotă
menţinerea în rândul comunităţii locale a unor credinţe de sorginte tradiţională
romană. Din păcate, până în acest moment reprezintă
singura descoperire
de acest
fel care se datează în secolul IV.
Aşadar cam în toate fortificaţiile romane târzii de pe linia Dunării se constată
prezenţa unor piese votive aparţinând unor divinităţi cu mare audienţă, în rândul
populaţiei.
Venus
– ca divinitate protectoare a casei, alături de
Liber Pater
sau
acoliţii săi precum Pan, sau
genii
protectoare ale locului sunt prezente în rândul
soldaţilor
limitanei
recrutaţi din cadrul populaţiei locale. Dar nu mai apar
deloc
,
divinităţile romane oficiale consacrate precum Iuppiter, Minerva, Iuno
etc.
Menţinerea unor forme de manifestare cultică romană se îndreaptă spre acele
divinităţi, care corespund mentalităţii individului şi a familiei sale, dar în care nu îşi
1862
Gudea 1977, p. 31; vezi mai sus în acest capitol.
1863
Piso 1981, p. 263–271, cu bibliografia.
1864
Piso 1981, p. 263–271.
1865
Benea 1999, p. 101–102.
1866
Comori arheologice
1978, A. 414.