354 / 530
353
1. divinitatea supremă în Imperiu era Iuppiter, fiind divinitatea protectoare
sub care se afla însăşi conducătorul Tetrarhiei, Diocletian şi implicit era divinitatea
protectoare a Imperiului;
2. Jupiter ca protector al cohortei, o subdiviziune a legiunii, este atestat şi în
alte părţi ale Imperiului, în provinciile sud-dunărene învecinate, într-o perioadă
relativ târzie. Cităm selectiv o inscripţie din valea Timocului de la Rgotina din
Moesia Superior datată în a doua jumătate a secolului III
1845
, dar şi o altă inscripţie
descoperită, reutilizată ca material de construcţie mult mai târziu, în Dardania, cu o
datare încă neprecizată
1846
.
3. Lupus autorul dedicaţiei, pare a fi mai mult un
tribun de legiune
, având în
subordine o cohortă de infanterie, decât comandantul unei unităţi auxiliare de 1000 de
oameni. Acest lucru ar sugera cumva începutul domniei lui Diocletian, în orice caz
după reformă sa militară. Alte indicii care să sugereze o datare mai precisă nu
deţinem.
Astfel, inscripţia de la Drobeta apare ca un monument epigrafic singular,
oficial, dedicat divinităţii supreme a Imperiului. Situaţia se va schimba o dată cu
ridicarea la tron a lui Constantin cel Mare.
Pe de altă parte, în fortificaţiile romane târzii active (Drobeta, Pojejena),
alături de cele câteva
quadriburgia
construite la Hinova, Dierna, Gornea, chiar şi în
peştera Veterani, în inventarul arheologic descoperit se constată existenţa unor piese cu
caracter votiv roman, care sugerează prezenţa unor culte tradiţionale romane sau
orientale, la începutul secolului IV. Nu se constată distrugeri intenţionate ale lor
decât poate într-un singur caz, la Pojejena.
Din păcate, în rare cazuri există elemente care să releve contextul desco-
peririlor, ceea ce îngreunează mult analiza pe care ne-o propunem obligându-ne la
a avea rezerva cuvenită; greu de reconsiderat situaţia acestora ca piese distruse
printr-o formă de iconoclasm faţă de păgâni sau, dimpotrivă, menţinerea unor
forme de manifestare religioasă tradiţională.
Totuşi descoperirile respective ne atrag atenţia asupra unor aspecte de natură
social-religioasă, prezente în fortificaţiile romane târzii. Informaţiile pe care le
oferă permit, poate, o reconsiderare a întregului bagaj informaţional despre modul
de acceptare a noii religii oficiale, a celei creştine.
Astfel sunt cunoscute descoperirile de monumente votive găsite în interiorul
unor fortificaţii romane târzii în nivelele corespunzătoare epocii amintite.
1. Cetatea de la Hinova
(
jud. Mehedinţi
) este o fortificaţie construită în vremea
dinastiei constantiniene
1847
. Fortificaţia este în funcţiune în cursul secolului IV
1848
,
1845
IMS, III, 2, 126.
1846
Naser F.,
Le tracce epigrafiche dei culti e delle Divinita autoctone Dardane, le prime tracce
del Cristianesimo nella Dardania
,
comunicare susţinută la Caransebeş la Simpozionul International
„In memoriam Constantini Daicoviciu”, 6–9 martie 2013.
1847
Vezi mai sus în acest capitol.
1848
Începutul funcţionării cetăţii este pus în legătură cu vizita lui Diocletian din anul 303 (cf.
Davidescu 1989, p. 31). O monedă de la Maximianus, colegul lui Diocletianus, a fost descoperită
depusă în mortarul zidului de cărămidă al barăcilor soldaţilor.