362 / 530
361
la limita sa de nord, de la Porolissum
1881
. Oricât de greu apare în acest moment de
înţeles acest lucru, vor apare mereu elemente care vor întări această supoziţie.
Constantius II (337–361) va continua aceeaşi politică a tatălui său, astfel
încât în timpul domniei sale prezenţa romană este cea mai densă şi profundă în
nordul Dunării, lucru de care a beneficiat în principal,
poarta de pătrundere spre
Transilvania
, care a fost Banatul, fie pe Dunăre, Mureş sau pe căile terestre.
Poate cu anumite dificultăţi o perioadă de stabilitate se constată şi în deceniile
care urmează până în vremea lui Theodosius I, întrucât în bună măsură fortificaţiile
nord-dunărene romane târzii îşi încetează activitatea la sfârşitul secolului IV sau în
primul deceniu după această dată.
Războaiele aproape neîntrerupte din Imperiu pentru ridicarea unor dinaşti la
tron urmate apoi, de conflictele militare purtate în această zonă cu neamurile
barbare în încercarea lor de a obţine subsidii sau chiar stabilirea în Imperiu au făcut
ca secolul IV să fie o epocă în care însă evenimentele militare sau politice au marcat o
ruinare a vieţii economice. Legislaţia care se va introduce odată cu ridicarea la tron
a lui Constantinus I şi apoi Valens vor impune măsuri extreme în încercarea de a
opri acest proces de ruinare a economiei (legarea colonilor de glie în agricultură,
interzicerea minerilor de a-şi părăsi locurile de muncă, obligaţia meşteşugarilor de
a rămâne în oraşele de reşedinţă, transmiterea meseriei în familie etc.)
1882
.
Ca urmare, economia Imperiului Roman era în declin, dar forţa sa militară se
adaptase la noile forme de luptă impuse de lumea barbară bazată în principal pe
cavalerie. Tocmai acest lucru a putut asigura în decursul secolului IV, controlul în
bună măsură asupra tuturor seminţiilor barbare, din jurul frontierelor pacificate prin
diferite modalităţi acordarea de subsidii în bani sau, dimpotrivă, în natură pentru
subzistenţă.
Banatul antic
îşi menţine o structură aparte în continuare – în opinia mea –
prin faptul că în partea de răsărit locuită de daco-romani, daci (aşezările de la
Grădinari, Mehadia, Jabăr etc.), habitatul roman târziu este marcat prin descoperiri
monetare care sugerează o economie bazată pe schimb. Ne referim în principal, la
aşezările ce continuă din epoca anterioară (vezi situaţia de la Tibiscum, Mehadia,
chiar Teregova după noile cercetări). Pe Mureş, o situaţie similară a fost constatată
în aşezarea de la Arad-Ceala şi în altele limitrofe ei. Contactele economice cu romanii
se observă prin artefacte, ceramică bunuri de uz comun, alături de pătrunderea
masivă de monedă de bronz ca monedă principală de schimb etc.
Descoperirile masive de tezaure de mari dimensiuni cu sute de piese în
compoziţie, precum cele de la Moldova Veche, Moldova Nouă, Măceşti, Pojejena,
Radimna, Dalboşeţ, Dierna (2), Tibiscum (1) etc. din partea de vest a Banatului
impresionează prin numărul lor. Ele pot fi urmarea unor atacuri de jaf întreprinse la
sud de Dunăre, dar mai ales opinăm să credem că ele reprezintă plata unor
1881
Vezi în acest sens aplicarea legislaţiei cu caracter antipăgân în acest areal în întreaga epocă
a dinastiei constantiniană (Benea, Hica 2004, passim).
1882
Benea 1996, p. 183.