348 / 530
347
După cum menţionam, nu cunoaştem nici un fel de descoperiri arheologice,
care să provină din interiorul acestei clădiri. Sunt semnalate însă două descoperiri
funerare în preajma clădirii. Prima datează din anul 1963 şi este menţionată la 44 m
spre nord de
porta principalis dextra
a castrului din vremea lui Traian, ceea ce pe
teren se află în preajma laturii de vest a clădirii în discuţie. Mormântul a fost
considerat ca fiind roman
1814
. Nu este însă amintită nici o informaţie privind inventarul
acestuia
1815
.
În anul 2012, a apărut o a doua descoperire, cu ocazia curăţirii terenului în
vederea restaurării monumentului în discuţie când a mai fost descoperit un
mormânt de inhumaţie fără inventar
1816
.
Edificiul în sine este puţin neobişnuit ca şi planimetrie, dar apare caracteristic
pentru bisericile medievale cu plan triconc, prea bine cunoscute în spaţiul românesc
şi cel balcanic. Originea lor este însă mult mai veche şi îşi găseşte analogii în
spaţiul oriental, respectiv sirian, al Imperiului în planul unor construcţii cu caracter
funerar databile în secolele III–IV
1817
. Destinaţia clădirii din castrul de la Drobeta
este dificil de apreciat întrucât dificultatea priveşte nu numai încadrarea sa crono-
logică, cât mai ales tipologică în cadrul monumentelor cu caracter de cult.
Până în prezent numărul unor astfel de descoperiri este redus în spaţiul
balcanic, respectiv în trei provincii: Moesia Prima, Moesia Secunda şi Dardania;
deci într-un areal restrâns apropiat, mai mult sau mai puţin, de Dunăre.
Cu câtva timp în urmă, arhitecta Gordana Milošević de la Belgrad atrăgea
atenţia asupra a două construcţii asemănătoare, care provin din necropola de sud de
la
Viminacium
1818
, edificii construite pentru a adăposti sarcofage cu caracter
particular. Edificiile – identificate ca mausolee erau formate dintr-o
cella
de mici
dimensiuni, continuate cu o încăpere care avea dispuse pe trei laturi cele de
nord
,
sud
şi
est
, câte o absidă. Planul triconc al acestui tip de construcţie adăpostea în
fiecare absidă sarcofage familiare.
G. Milošević ajungea la concluzia, analizând astfel de
mausolee
funerare
îndeosebi cele de la Viminacium având un plan triconc clar, că în epoca creştină
aceste mausolee au devenit cu timpul biserici cimiteriale
1819
.
Mausoleul 1
avea o
cella
– încăperea de pe latura de
est
cu rol de vestibul
(3,20 × 5,20 m), continuată spre
vest
de o a doua încăpere cu trei abside dispuse pe
laturile de vest, nord, sud
1820
(fig. 80).
La construirea edificiului 1 s-au refolosit cărămizi cu ştampila legiunii a VII-a
Claudia
1821
. Pe latura de nord, în apropiere de absidă a fost descoperit pe o platformă
un sarcofag de cărămidă (Dimensiuni exterioare ale sarcofagului: 4,00 × 2,65 m,
iar cele interioare: 2,40 × 0,90 m).
1814
Distanta corespunde măsurătorilor cu o zonă aflată în preajma construcţiei dreptunghiulare.
1815
Crăciun 2006, p. 105–145, cu bibliografia respectivă.
1816
Informaţie G. Crăciunescu căruia îi mulţumim.
1817
Milošević 2009, p. 69–70.
1818
Milošević 2005, p. 182, fig. 1, 2.
1819
Milošević 2005, p. 181.
1820
Milošević 2005, p. 182, fig. 1, 2.
1821
Milošević 2005, p. 178–179.