346 / 530
345
Aplicarea măsurilor constantiniene de desacralizare a cultelor religioase
tradiţionale este dovada cea mai fermă de atribuire a clădirii acestei destinaţii şi de
stăpânire efectivă a teritoriului în discuţie. Până în prezent este singurul edificiu de
cult creştin din fosta provincie Dacia care prezintă trei nave.
4.
Un loc distinct în această discuţie îl deţine
Drobeta
1799
, unde descoperirile
arheologice efectuate în castrul roman au condus la identificarea unor noi amenajări
constructive, care, în secolul IV modifică structura internă a castrului roman şi,
aduc în discuţie şi problema unor posibile edificii de cult. Ca atare, întreaga structură
internă a fortificaţiei a fost modificată prin construirea unui sistem de încăperi
dispuse în
Cruce
de-a lungul unei noi artere de comunicaţie în care doar axa nord-
sud rămâne neschimbată în schimb cea de pe direcţia est-vest este deplasată spre
nord, nemaiavând acces la vreo poartă dispusă pe laturile respective închise cu
turnuri masive ce înglobau întregul spaţiu al porţii cu turnurile aferente
1800
. Această
refacere a fost atribuită epocii constantiniene, mai precis domniei lui Constantius II.
Încă în anul 1964, R. Florescu aducea în discuţie un element nou constructiv
apărut în urma modificărilor ce avuseseră loc în castrul de la Drobeta şi anume
ridicarea în
spaţiul central dintre noile axele de comunicaţie
a unei basilici.
Noua construcţie s-a realizat prin prelungirea spre sud a încăperii cu absidă de pe
latura de nord din fosta
principia
dezafectată în cea mai mare parte. Prelungirea
spre sud a urmat axa fostului drum de acces din secolele II–III. Astfel, s-a conturat
o încăpere dreptunghiulară cu rol de navă centrală, iar prin blocarea zidurilor de la
intrarea în
armamentaria
de pe laturile de vest şi est, practic s-au format alte două
încăperi. Astfel, în acest areal s-a format planul unui edificiu, identificat de
R. Florescu cu o basilica trinavată
1801
. Chiar dacă, la început, autorul nu a remarcat
o serie de aspecte privind încadrarea cronologică şi de ansamblu a noilor modificări
survenite la monumentul respectiv, el apare ca fiind legat direct de refacerea în
formă de cruce a castrului de la Drobeta, realizată în secolul IV. Ipoteza lui
R. Florescu se dovedeşte corectă în ansamblul ei.
Dimensiunile edificiului
în discuţie,
ar fi: lungimea totală de 36, 4 m, iar lăţimea de 20,40 m
1802
. Este surprinzător că
cercetările ulterioare efectuate asupra castrului drobetan nu au evidenţiat relaţia
directă sesizată de R. Florescu asupra acestei refaceri generale din castru. Ea nu
apare nici în analiza întreprinsă în anul 1997, de M. Zahariade asupra planului
cruciform de la Drobeta
1803
. Orientarea basilicii este spre sud, logic în condiţiile în
care singura poartă funcţională la întreaga capacitate este cea de pe latura de sud,
spre Dunăre.
5. Drobeta
. În aceeaşi etapă de locuire sau la o dată ulterioară, neputându-se
stabili clar încă în acest moment, în sectorul de nord-vest al fortificaţiei, a fost
1799
Benea 2013, p. 284–287.
1800
Zahariade 1997, p. 175, fig. 1.
1801
Florescu 1964, p. 577–590.
1802
Florescu 1964, p. 585, nota 9. Pe planul castrului realizat de Al. Bărcăcilă în anul 1939
basilica este corect amplasat între braţele cruciforme ale barăcilor, lucru care a scăpat atenţiei
cercetătorilor până acum!
1803
Zahariade, 1997, p. 167–182.