344 / 530
343
ocazie a fost executat un pavaj din fragmente ceramice şi pietriş bătut lat de 1,75 m
delimitat de un şir de fragmente de monumente din piatră, fragmente de pietre de
râşniţă, pietre de râu de mari dimensiuni, toate nelegate cu mortar, alături de
fragmente de ţigle romane şi olane căzute. Aceasta manieră de construcţie atribuită
de regulă epocii romane târzii susţine atribuirea refacerii edificiului în această epocă.
Clădirea este avansată faţă de linia clădirii I considerată o
schola
care avea la
intrare un pavaj cu dale mari de piatră. Săpăturile anterioare au distrus întreaga
stratigrafie internă a clădirii nemaiputând identifica nimic în afara celor menţionate. Un
fragment de platou de ceramică glazurat cu inscripţia Crispinus
1792
este singura
piesă descoperită databilă în secolele III–IV fără a putea fi legată în mod direct de
religia creştină.
Castrul de la Tibiscum este o fortificaţie romană în care se constată elemente
de locuire din epoca romană târzie până la sfârşitul secolului IV sub forma unor
construcţii, monede sau alte materiale arheologice. Pe baza acestor descoperiri
apreciem chiar folosirea ei în epoca romană târzie cu destinaţie de lăcaş de cult
creştin, fără a deţine alte informaţii legate direct de această religie.
2. Basilica de la Gornea
(
D: 16,60 × 5,85 m
), (fig. 76/1)
1793
este un edificiu
construit în epoca romană în punctul numit „Cauniţa de Sus”, datat în secolele II–III.
Clădirea construită din piatră era formată din două încăperi inegale ca dimensiuni,
încheiate spre est cu o absidă dispusă uşor asimetric. Orientarea edificiului era pe
axa est-vest. La un moment dat, pe latura de sud se adaugă un
praefurnium
, care a
permis încălzirea încăperii dispuse în faţa absidei. Acest lucru a avut loc cândva în
secolul III. Într-o a treia etapă se constată anularea sistemului de încălzire prin
blocarea canalului de încălzire şi prelungirea spre vest cu încă o cameră executată
din piatră de râu fără fundaţie
.
N. Gudea data sfârşitul edificiului în vremea lui Iulian Apostata şi Gratianus.
De remarcat, este faptul că monedele de secolul IV apar în interiorul clădirii după o
întrerupere de la mijlocul secolului III (Gordianus III)
1794
. Cele mai numeroase piese
aparţin lui Constantius II (6 monede) din anii 351–354, şi Constantius Gallus două
piese din aceeaşi perioadă
1795
.
În interiorul clădirii au fost descoperite o ceaşcă dacică fragmentară cu semnul
Crucii incizat în interiorul recipientului alături de un opaiţ de tip
firmalampen
având pe
bazin incizat un
Chrismon
(fig. 76/3, 4).
În afara edificiului pe latura de nord a fost descoperit un
donarium
fragmentar al
lui Oppius Iulianus, soldat în fortificaţia de la Gornea care a oferit o mială
1796
. Cum
în pantheonul greco-roman, ofrandele de miei nu sunt cunoscute decât în cazul
zeiţei agreste romane
Dea Dia,
neatestată altfel în Dacia până acum, am putea avea
în acest caz o manifestare de cult creştină (fig. 76/2).
1792
Benea 1999, p. 114–115.
1793
Benea 2013, p. 281–282.
1794
Gudea 1977, p. 16–20.
1795
Gudea 1977, p. 33.
1796
IDR, III, 1, 129; Benea 1999, p. 117–119.