343 / 530
342
la: Porolissum, Micia, Tibiscum sau al unor temple cum ar fi cele al lui Aesculap şi
Hygia de la Ulpia Traiana sau Apollo de la Praetorium etc. Acest lucru a fost
constatat arheologic şi este prea bine cunoscut. Forma de manifestare cea mai
importantă a religiei creştine în spaţiul de sud-vest al Daciei este apariţia unor
edificii de cult, instalate în vechi clădiri cu caracter laic.
EDIFICII DE CULT CU CARACTER CREŞTIN (SECOLUL IV)
Studierea formelor de locuire şi de ocupare a spaţiilor construite în aşezările
romane târzii reprezintă o problemă extrem de delicată şi spinoasă în acelaşi timp
de analiză, întrucât arheologic urmele de locuire romană târzie sunt greu sesizabile
şi unele elemente de datare ferme lipsesc de obicei
1791
. Astfel de construcţii se
caracterizează prin ziduri seci, realizate cu monumente sau fragmente din acestea
legate cu pământ, iar inventarul arheologic nu se caracterizează de regulă decât
doar prin puţine materiale.
Posibilitatea existenţei unor edificii de cult creştine în anumite spaţii de
locuire antice este des întâlnită pentru secolele III–IV în Imperiul Roman, când
sunt refolosite spaţii din construcţii thermale, amfiteatre, teatre, odeoane, iar în
anumite castre,
principia
era utilizată în acest scop. De obicei, în secolul III pentru
oficierea cultului creştin erau folosite casele particulare,
atrium
-ul din aceste locuinţe.
Ultima categorie de edificii publice preluate de creştini au fost chiar
templele
păgâne.
La început, curentul antipăgân a dus la devastarea lor şi distrugerea chiar
simbolică a monumentelor din interior, pentru a produce desacralizarea templului.
O astfel de analiză este extrem de dificil de realizat într-un teritoriu cum este
cel al fostei provincii Dacia, abandonat de romani cu câteva decenii înainte de
legalizarea cultului creştin în anul 313. Pentru sud-vestul Daciei credem că au
existat câteva astfel de descoperiri în care se poate vorbi de instalarea unor lăcaşuri
de cult creştine în edificii mai vechi cu caracter public sau privat.
1. Basilica creştină din castrul roman de la Tibiscum
(
D: 10,90 × 7,50 m
),
(fig. 75). Cercetările la acest edificiu au fost efectuate în anii 1964–1975 de către
M. Moga, apoi, în anii 1980–1981, de către P. Bona, R. Petrovszky. În anul 1997
am reluat cercetările la acest edificiu, acordând o atenţie mai mare părţii sale de
sud, ce marca intrarea propriu-zisă în clădire. În partea de nord-est a castrului mare
de la Tibiscum se păstrează trei edificii: o schola, o clădire cu rost de depozit
militar (?) şi o cazarmă de cavalerie.
Clădirea din centru (nr. II), cu un plan rectangular a fost construită din piatră
de râu si mortar. În secolul III, i se adaugă o absidă pe latura de nord, cu o
deschidere de 2,80 m, perforată la scurt timp pentru introducerea unui sistem de
încălzire cu
hypocaustum
(lăţime de 2,80 m zidul gros de 0,70 m). La o dată
ulterioară, se adaugă clădirii în discuţie un
atrium
sub forma unei încăperi de 7,50
× 3,20 m, lat de 0,50 m executat din piatră de râu fără mortar. În faţa sa, cu această
1791
Benea 2013, p. 271–302.