Istoria Banatului Antichitatea

339 / 530

338
cadrul larg al secolelor II–III. Pe baza contextului stratigrafic la Tibiscum, în care a
fost descoperit opaiţul, piesa se datează între a doua jumătate a secolului II şi
sfârşitul secolului.
Triunghiul cu baza fixată pe exteriorul marginii lămpii este astfel realizat
încât să reprezinte un triunghi echilateral. Prin aceasta, triunghiul reflectă de fapt,
cifra 31775. Simbolistica triunghiului se suprapune cu aceea a numărului trei1776.
Reprezentarea în interiorul triunghiului a semnului crucii semnifică caracterul
creştin al piesei şi implicit reprezentarea Sfintei Treimi.
În schimb, triunghiurile cu baza spre bordura opaiţului apar uşor deformate,
reprezentând reflectarea celor dintâi şi în acest caz cele trei puncte au aceeaşi
semnificaţie, Sfânta Treime Creştină (un singur Dumnezeu întrupat în trei persoane
ce nu se deosebesc între ele: Tatăl, Logosul, Sfântul Duh)1777. Simbolul Sfintei Treimi
creştine este reprezentat de triunghiul echilateral.
Se conturează astfel ideea, că elementele de decor incizate au fost făcute de
un cunoscător, la cererea comanditarului. În orice caz, ele demonstrează cunoaşterea
dogmei fundamentale creştine, a Sfintei Treimi. Atât Crucea incizată în triunghi,
cât şi cele trei puncte cu aceeaşi semnificaţie întăresc caracterul creştin al piesei. La
prima vedere, însă, această simbolistica redată pe bordura discului era relevantă
doar pentru cunoscătorii şi adepţii religiei creştine. Pentru cei neavizaţi o asemenea
piesă putea reprezenta o formă mai deosebită de decorarea a unui obiect de folosinţă
comună. Deci avem de a face cu o disimulare a caracterului creştin al lămpii. Chiar
şi pentru omul modern acest lucru nu putea fi recunoscut cu uşurinţă. Ceea ce
întăreşte caracterul creştin al piesei este Crucea de pe fundul bazinului lămpii, deci
ascunsă vederii în mod obişnuit.
Opaiţul descoperit într-o baracă a castrului mare de la Tibiscum a aparţinut
unui soldat care cunoştea semnificaţia decorului. Mai mult, probabil că şi con-
fecţionarea sa a putut fi făcută de cineva care cunoştea semnificaţia reprezentărilor
de pe piesa respectivă. Lampa a avut pentru posesorul ei şi o valoare cultică, nu
numai ca obiect de uz comun pentru iluminarea spaţiului locuibil. Datarea piesei
pe baza contextului arheologic în care a fost descoperită este timpurie faţă de
orice alte descoperiri din Dacia, în perioada amintită.
O altă descoperire se adaugă celei cunoscute şi anume un opaiţ similar ca
factură, formă şi decor descoperit de la Aquae (Cioroiul Nou), în Oltenia de azi.
Pasta din care a fost executată piesa este gălbuie. Dimensiuni: 6,5 × 5,6 × 2 cm1778.
Stare de conservare: opaiţul se păstrează fragmentar, lipsă bazinul şi zona
centrală a capacului cu orificiul de alimentare.
Descriere: opaiţul prezintă un capac decorat prin tipar sub forma unei rozete
păstrată parţial şi cu bordură decorată prin incizie într-o manieră similară cu piesa
1775 Chevalier, Gheerbrant 1995, vol. III, s.v. Trei p. 367–372.
1776 Chevalier, Gheerbrant 1995, s.v. Triunghi, p. 382–384.
1777 Chevalier, Gheerbrant 1995, s.v. Treime, p. 372.
1778 Piesa se păstrează la Muzeul Olteniei din Craiova. Cf. Bondoc 2008, p. 55, cat. 14.