Istoria Banatului Antichitatea

340 / 530

339
precedentă şi anume cu triunghiuri în care apar reprezentate succesiv semne ale
crucii alternate cu câte trei puncte încadrate în aceste triunghiuri. Partea inferioară
a bazinului nu se mai păstrează.
Opaiţul se încadrează în categoria lămpilor cu corpul rotund plat, ciocul
rotund, toarta lamelară, discul concav prezintă fragmente dintr-un ornament floral
cu 13 petale. Pentru datarea piesei de la Aquae, D. Bondoc optează pentru o
încadrare generală în secolele II–III nefiind precizat clar contextul descoperirii1779.
Ambele piese provin din acelaşi atelier, probabil local. Cu ocazia publicării
piesei de la Tibiscum remarcam caracterul local al produsului, provenind probabil
într-o oficină de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa1780.
b. Micia (fig. 73). În zona mormintelor de incineraţie ale Miciei a fost
descoperit un opaiţ roman cu corpul rotund plat, cioc cordiform, care pe capac avea
incizat doi peşti stilizaţi, dispuşi deasupra orificiului de alimentare 1781. O analogie
pentru piesă de la Micia provine de la Tomis cunoscută de mult în literatură de
specialitate şi datată în secolul al III-lea.
Concluzii. Opaiţele romane descoperite în cele două centre importante din
sud-vestul Daciei denotă folosirea şi cunoaşterea unor simboluri cu caracter creştin
pe obiecte de uz comun şi mai ales cunoaşterea lor de către iniţiaţi. Important, ni se
pare faptul, că asemenea piese au o circulaţie care se întinde de obicei, între a doua
jumătate a secolului II şi secolul următor, adică o datare timpurie pentru pătrunderea
unor piese cu caracter creştin în spaţiul nord-dunărean.
2. Plăcuţe din aur cu caracter funerar. O altă categorie de piese ce poate fi
pusă în legătură cu prezenţa unor posibili iudeo-creştini şi poate sugera o apropiere
de lumea creştină este reprezentată de o descoperire care provine de la Dierna şi a
fost discutată de mult în literatura de specialitate1782.
Plăcuţă de aur (D: 4,1 × 3,3 cm, gr. 1,86 g) avea un text dispus pe patru
rânduri: scrise de la dreapta la stânga din care primele două rânduri sunt o succe-
siune de semne sau litere, unele litere au la capete terminaţii simple sub formă de
cerculeţe, iar în r. 3. IAΩ AΘΩNAI; r. 4. IΩ. IΩ ar fi transpunerea în limba greacă
a primelor două rânduri; traducerea aproximativă a textului ar fi: Domnului
Dumnezeu/Doamne Doamne... Inscripţia, după cum observa şi I. I. Russu a fost
bilingvă probabil, sugerând o defunctă din spaţiul iudeo-oriental al Imperiului1783
(fig. 74/2).
Piesa a apărut în inventarul unui mormânt alături de alte două şi anume, o
gemă din iaspis cu reprezentarea lui Sol în quadrigă şi o monedă republicană
având pe revers reprezentarea Lunii, ambele piese fixate fiecare într-o ramă de aur.
Aceste elemente au contribuit la datarea mormântului în a doua jumătate a seco-
lului III1784. Inventarul funerar aparţine unui mormânt de copil depus într-un sicriu
1779 Bondoc 2008, p. 53–56.
1780 Benea 2009, p. 53–63. Analogii în afara Daciei nu cunoaştem pentru astfel de opaiţe romane.
1781 Rădulescu, Lungu 1989, p. 2564–2570.
1782 Benea, Şchiopu 1974, p. 115–125, mai recent Benea, 2013, p. 271–302.
1783 IDR, III, 1, 143, comentariu.
1784 IDR, III, 1,42; Benea 1999, p. 62–63.