29 / 530
28
În timpul împăratului Claudius, prin anii 41–44 p. Chr., o altă inscripţie
amintea lucrări de construcţie la drumul săpat în stânca Cazanelor efectuate de
aceleaşi legiuni, sub comanda lui
Martius Macer
102
. Aceste refaceri succesive sunt
indicii ale importanţei strategice a zonei pentru armata provinciei din Moesia şi
indirect sugerează faptul că existau dese pericole din partea populaţiei nord-
dunărene dacice. Implicit, acest lucru însemna supravegherea navigaţiei pe Dunăre.
Primele informaţii despre o prezenţă activă militară a dacilor în zona Porţilor
de Fier, în teritoriul Moesiei sunt amintite cu ocazia războaielor civile din anii
67/69, atunci când în provincie se aflau deja alte două legiuni în locul legiunilor
trimise într-o campanie în Orient (a IIII-a Scythica şi a V-a Macedonica) şi, anume:
a
VII-
a
Claudia Pia Fidelis
şi a
VIII-
a
Augusta
.
Legiunea a VII-a Claudia pia fidelis, adusă din Dalmaţia va fi instalată la
Viminacium aproape de Dunăre şi implicit aproape de teritoriul de a cărei istorie ne
ocupăm dovedind dacă mai era nevoie că teritoriul din împrejurimi era în atenţia
romană. Această măsură venea ca urmare a unei alte expediţii mult mai mari de
strămutare a peste 100.000 de daci cu familiile lor, expediţie aflată sub comanda
generalului
Tib. Plautius Silvanus Aelianus
. Evenimentul ar fi avut loc cândva între
anii 60–67 p. Chr.
Cu mulţi ani în urmă propuneam, ca dată a tranferării legiunii VII Claudia
p.f. din Dalmatia în Moesia, anii 57/58
103
. Recent, M. Mirković a demonstrat prin
analiza unei epigrafe de mult uitate, de fapt, o bornă de hotar din Dalmatia, dintre
teritoriile
Nedites
şi
Cornienses
, care atestă prezenţa legiunii a VII-a Claudia p. f.
încă în provincia Dalmaţia, în timpul legatului
Aulus Decenius Geminus
, în anii
63–67
104
. Acest lucru înseamnă că legiunea a venit mai târziu în Moesia, probabil
undeva în preajma războaielor civile. În orice caz, în anul 67 legiunea se afla deja
în garnizoana de la Viminacium.
Prezenţa activă a dacilor în faţa Moesiei, poate fi remarcată în iarna anului
67/68, când profitându-se de plecarea unei vexillaţii a legiunii a VII-a Claudia p. f.
înspre Italia, se produce un atac şi o incursiune a sarmaţilor aliaţi cu daci asupra
provinciei
105
. Cu mare greutate, armata din provincie la care se adaugă şi legiunea
a III-a Gallica venită din Siria în drum spre Orient vor reuşi să respingă pe barbari.
Comandanţii legiunilor care au luptat cu dacii şi sarmaţii au primit la Roma ca
recompensă însemnele consulare. Înfrângerea generalului Otho şi ridicarea la tronul
imperial a lui Vitellius marchează o nouă etapă în războiul civil. Proclamarea ca
împărat în Orient a lui Vespasianus va determina redeschiderea ostilităţilor militare
între Vitellius şi noul pretendent la tron. Armata din provincia Moesia va trece de
partea lui Vespasian. Toate aceste evenimente aveau loc undeva în zona Banatului
unde profitând de îngustimea apelor fluviului, atacurile dacice, se pare că reprezentau
un pericol de care autorităţile trebuiau sa ţină cont.
102
Šašel 1961, p. 85–106.
103
Benea 1983, p. 33.
104
Mirković, IMS, II, p. 36 comentariu; Mirković 1977, p. 820, nr. 38.
105
Tacitus,
Historiae
,
II, 85.