334 / 530
333
o densitate tot mai mică pe măsură îndepărtării de linia frontierei romane denotă
contacte economice temporare cu autorităţile romane, dar pot reflecta şi un statut
politic diferit faţă de comunităţile respective.
*
Situaţia este sensibil diferită în faţa provinciei
Dacia Ripensis
, care se
întinde între vărsarea râului Porečka Reka (
Taliata
) şi până la cea a râului Utus în
Dunăre, adică corespunzător întinderii teritoriului fostei provincii Dacia. În acest
sector se respectă în bună măsură acelaşi sistem de distribuire a fortificaţiilor pe
malul de nord al Dunării
1758
. Dar, apare un
lucru nou important
observat corect – în
opinia mea – de C. Băjenariu şi anume prezenţa unor fortificaţii de tip
quadri-
burgia
pe Olt, apreciate eronat de literatura de specialitate ca fiind databile în
secolele II–III, cum ar fi cele de la Rădăcineşti, Bivolari, Titeşti, Comalău
1759
.
Primele trei dovedesc supravegherea căii de acces spre interiorul arcului carpatic,
iar ultima Comalău, amplasată în sud-estul Transilvaniei avea acelaşi rost în acel
sector. Această situaţie face pandant cu o alta, care se constată în sectorul de vest al
Daciei Ripensis şi anume reamenajările castrelor de pe culoarul Timiş–Cerna de la
Mehadia, Teregova, Tibiscum cu bune analogii în Moesia Prima, privind modul de
organizare al soldaţilor limitantei cu locuinţele comunităţii alături ateliere de meşte-
şugăreşti corespunzătoare în castre (vezi descoperirile de
Pontes
,
Diana
etc.)
1760
.
Pentru analiza de faţă mult mai importante ni se par însă refacerile întreprinse
la unele castre de interior cum ar: Mehadia, Teregova, Tibiscum databile prin
descoperiri monetare care sugerează folosirea lor concretă în secolul IV
1761
. Ca
urmare, prezenţa unor garnizoane locale aparţinând populaţiei daco-romane rămasă
pe loc trebuie privită ca un element de stabilitate militară, care marchează drumul
spre interiorul fostei provincii Dacia, până la Porolissum
1762
. Aşezările vicane din
apropierea acestor castre îşi continuă existenţa prin locuirea în aceleaşi edificii
poate doar reduse ca spaţiu anumite ateliere, precum cele de olărie, reducerea şi
prelucrarea fierului, de prelucrarea sticlei etc. Acest lucru denotă folosirea în
continuare a unor relaţii economice cu aşezările din jur dar şi cu Imperiu.
Între aşezările rurale trebuie inclusă şi cea de la Grădinari din imediata
apropierea a castrului de la Vărădia (p. Rovină)
1763
.
Zona colinară şi muntoasă a Banatului dependentă de Dacia Ripensis apare
prin prisma descoperirilor arheologice de până acum – un teritoriu în care fortificaţiile
romane îşi continuă existenţă prin folosirea interiorului castrelor romane prin
anumite amenajări proprii constatate mai ales la Mehadia şi Tibiscum, alături de
1758
Bondoc 2009, passim o înşiruirea a lor până la Sucidava.
1759
Băjenariu 2010, nr. 79–81, 84, pl. 19.
1760
Benea 2008 d, passim.
1761
Benea 2008 d, passim, Benea 2013, 344.
1762
Benea, Hica, 2004, passim.
1763
Bozu 1990, p. 145–150.