28 / 530
27
Imperiului Roman. Această măsură punitivă romană a şi determinat lipsa unor
fortificaţii şi aşezări dacice în sectorul de sud-vest al României de astăzi
97
. Pe de
altă parte, a înlăturat pericolul unor atacuri asupra statului roman stabilit pe malul
de sud al Dunării. În sfârşit, prin aceasta romanii au populat un teritoriu vast lipsit
de populaţie la aceea dată asigurându-şi astfel o masă paşnică, importantă de
contribuabili.
•
Ultimul aspect ar fi acela, că faţă de opinia generală de până acum privind
data
desfăşurării acestui eveniment în anii 8/9, părerea noastră este că acesta a avut
în urma incursiunii lui A. Caecina Severus, respectiv în anul 7 p. Chr
98
.
Acţiunea întreprinsă de Aelius Catus a permis astfel formarea unui spaţiu de
siguranţă al provinciei Moesia în
barbaricum
, lucru important pentru noul teritoriu
ce trebuia organizat pentru a fi util romanilor prin resursele sale îndeosebi cele
minerale. Golirea de populaţie a unui spaţiu dat venea ca urmare a unor măsuri
iniţiate încă în vremea lui Augustus.
•
Pacificarea revoltei din Illyricum încheiată cu formarea mai apoi, a două
provincii Dalmatia şi Pannonia a permis luarea unor măsuri directe de organizare
militară a Moesiei. Dependenţa provinciei Moesia de Macedonia încetează de abia,
în anul 15.
Importanţa militară a teritoriului nou integrat Imperiului rezidă şi din faptul
că la câţiva ani, deja în anul 23 p. Chr., conform unei informaţii din autorul antic
Tacitus se menţionează aducerea în Moesia a două legiuni al căror nume nu este
însă nominalizat
99
. Dar, chiar în zona Porţilor de Fier, respectiv în Cazanele Dunării o
inscripţie incizată în stânca la Gospodin Vir, datată în anii 33–34, menţiona în
timpul împăratului Tiberius (anii 14–37) existenţa a două legiuni a IIII-a Scythica
şi a V-a Macedonica, care participaseră la săparea drumului în stâncă
100
pentru a
permite o legătură directă între fortificaţiile de pe malul drept al Dunării. Rezultă
prin aceasta că se încerca supravegherea atentă a malului de nord al fluviului
corespunzător chiar Banatului antic, ceea ce înseamnă că teritoriul nu era sigur
pentru romani şi reprezenta un potenţial pericol pentru Imperiu. Din păcate, sediile
de garnizoană ale celor două legiuni nu sunt încă prea bine precizate, părerile
specialiştilor opinând între o posibilă staţionare pe malul Dunării la: Viminacium,
Singidunum sau Oescus şi Ratiaria. Dar tot aşa de bine putea fi la Naissus, în
interiorul provinciei
101
cu detaşamente deplasate pe malul Dunării. Oricum, în această
vreme, se apreciază pe bună dreptate până la căderea regatului odris în anul 46,
frontiera spre est a provinciei Moesia, a depăşit cu puţin zona Porţilor de Fier. O
nouă legiune, a VIII-a Augusta va fi retrasă din Pannonia şi instalată în Moesia; se
presupune că sediul ei temporar a fost în Tracia pentru pacificarea noii provincii.
97
Supravieţuirea culturii materiale dacice în provincia Moesia în forme clasice se constată cu
deosebire şi în domeniul podoabelor de argint, care există în forme şi tipuri până la începutul secolului III.
98
Benea 1989, p. 157.
99
Tacitus,
Annales
, IV, 5.
100
CIL, III, 1698 = 13813.
101
Benea 1983, p. 24–25 cu bibliografia problemei.