322 / 530
321
informaţii privind asupra unor evenimente militare concrete. Dar, împăratul îşi va
lua epitetul de
Germanicus Maximus
, urmare a unor evenimente în acest sens.
În toamna anului 293, între 1 august – 8 septembrie Diocletianus se afla din
nou în capitala provinciei Moesia Superior, la Viminacium judecând după edictele
semnate în acest oraş
1677
, după care şi-a stabilit sediul la Sirmium
1678
. În anul
următor 294, împăratul este din nou la Dunăre eveniment marcat de anumite
inscripţii
1679
, dar mai ales de începerea unui proces riguros de
reorganizare admi-
nistrativă a provinciilor şi a frontierelor dunărene care va dura mai bine de trei ani.
În acest context, au loc şi confruntări importante între sarmaţii iazigi şi
romani
1680
. Expediţiile de pedepsire organizate de către Galerius împotriva sarmaţilor
iazigi care atacau din câmpia dintre Tisa–Dunăre şi dinspre vestul Banatului de
câmpie s-au desfăşurat pe acest teritoriu. În aceste evenimente au fost implicate şi
alte seminţii precum marcomanii pedepsiţi ulterior, exemplar. Aceste acţiuni
punitive romane erau menite a asigura
nu numai liniştea la graniţele romane, dar
şi
protejarea
populaţiei locale din sectorul de sud aflată sub control roman, cu
care se aflau în bune relaţii economice. Ne referim la aşezările constatate prin
inventar specific în apropierea centrului de la Pancevo, Vârşeţ etc. Se încerca
astfel, împiedicarea stabilirii acestei populaţii barbare lângă graniţa Imperiului.
O referire indirectă la aceste evenimente apare într-o inscripţie funerară a
unui soldat numit Aurelius Gaius, militar din legiunea I Iovia Scythica, descoperită
la Ada Köy, în Frigia. În carieră sa sunt menţionate participarea la 4 campanii, în
Sarmatia,
de două ori în
Gouttia
(Gothia) şi odată în
Carpia
1681
. Cariera militară a
soldatului s-a încheiat în anul 303. Probabil, că expediţiile din
Sarmatia
se referă
tocmai la campaniile de pedepsire ale lui Galerius. Campaniile lui Galerius se pot
relativ uşor reconstitui pe baza apelativului de
Sarmaticus Maximus
deţinut de el şi
de împăratul Diocletianus în anii 285, 289, 294, 299 ca urmare a acestor evenimente
militare.
Chiar în Panegiricul dedicat lui Constantius Chlorus, în anul 297, se menţionează
victoriile obţinute împotriva sarmaţilor
1682
.
Între evenimentele petrecute în vestul Banatului antic, aceeaşi inscripţie de la
Ada Köy menţionează o campanie în
Carpia
desfăşurată în estul fostei provincii
Dacia, eveniment în urma căruia întreaga seminţie a carpilor a fost strămutată la
sud de Dunăre
1683
. Datarea evenimentului este confirmată de o altă informaţie narativă
şi anume de Eusebius din Caesarea,
Chronicon
, care menţionează în anul 295
următoarele:
Carporum et Basternarum gentes in Romanum solum translatae
1684
.
1677
Mirković IMS, II, p. 23–24 notele 12, 13, cu bibliografia aferentă.
1678
Mirković 1971, p. 36, nota 214.
1679
CIL, III, 1646, 12657.
1680
Benea 1996, p. 51.
1681
Petolescu 2007, p. 125–126, Madgearu 2011, p. 37.
1682
Benea 1996, p. 51.
1683
Eutropius, 8, 25 menţionează pe carpi alături de bastarni, sarmaţi captivi strămutaţi în
Imperiu.
1684
Eusebius, Fontes II (p. 10–11).