318 / 530
317
cu deosebire odată cu instalarea la conducerea Imperiului a împăratului Diocletianus,
când în interiorul castrelor din vremea Principatului au loc refaceri efectuate cu
deosebire asupra sistemului defensiv exterior unde se constată
îngroşarea zidului
de incintă, se schimbă maniera de ridicare a porţilor de acces şi sunt anihilate în
bună măsură şanţurile de apărare ca elemente defensive exterioare.
Amenajările
pentru unităţi sunt făcute în fostul agger al castrului din perioada precedentă, deci
ultimele două decenii ale stăpânirii romane.
Introducerea în structura zidului de incintă a unor
monumente funerare,
votive
etc. constatată – după cum aminteam mai sus – reprezintă un element nou în
tehnica de construcţie romană. Tehnica de construcţie romană folosită în perioada
aceasta la Tibiscum se bazează în principal pe refaceri realizate cu reutilizări de
material de construcţie din lut (cărămizi, ţigle, olane), dar şi a unor categorii de
piatră diferită dispusă într-o construcţie aleatoriu fără o ordine anume. Mai mult,
pentru o duritate mai mare a mortarului folosit în astfel de amenajări, uneori în
compoziţia mortarului a fost introdusă cărămidă pisată luată de la construcţiile
anterioare dezafectate.
Analiza circulaţiei monetare întreprinsă recent de Matei Cosmin în cadrul
unei teze de doctorat referitoare descoperirile monetare de la Tibiscum atrăgea
atenţia că în secolul IV în castru s-au găsit
doar
2 monede de bronz (
Constans,
Vetranio
) faţă de alte 28 similare provenind din aşezarea civilă
1664
. Lucrul este
explicabil prin aceea că probabil cetatea romană a fost folosită ocazional, în caz de
nevoie şi implicit în aşezarea civilă se afla stabilită comunitatea locală, care se
adăpostea în castru pentru apărare.
Monedele romane de bronz descoperite izolat la Tibiscum, atât în castru, cât
şi aşezarea civilă provin în cea mai mare parte din două centre monetare apropiate
de la
Sirmium
şi
Siscia
ale Pannoniei (14 la număr), ceea ce sugerează relaţii mai
apropiate cu partea central-vestică a Imperiului, poate chiar a Italiei. Piesele aparţin
dinastiei constantiniene, doar o piesă depăşeşte această perioadă. Cele mai numeroase
monede de bronz constantiniene aparţin împăratului Constantius II. Cea mai recentă
piesă provine de la Valentinianus
1665
.
În ciuda numărului relativ modest de monede descoperite izolat în aşezarea
civilă de la Tibiscum, prezenţa acestora indică revenirea administraţiei imperiale
romane în zonă, ne arată că în secolul IV p. Chr. exista aici un sistem economic
bazat pe monedă, sistem economic caracteristic Imperiului roman. De asemenea,
pe baza circulaţiei monetare se poate certifica locuirea romană târzie, la
Tibiscum
pentru secolul IV p. Chr. Existenţa acestor monede indică continuitatea de locuire,
cel puţin a unei părţi a fostului oraş roman, supravieţuirea acestui „oraş” şi a
aşezării vicane, dar care nu mai aveau atributele de urbanitate ale vechiului oraş
roman clasic
1666
.
1664
Matei 2015, passim. Nu sunt incluse în acest catalog, descoperirile numismatice păstrate
de muzeul din Caransebeş, la care autorul nu a avut acces, în afara materialului publicat deja.
1665
Matei 2015 passim.
1666
Benea 1996, p. 53.