327 / 530
326
Prin tratative, romani au pacificat pe quazii conduşi de
Agilimundus
care au
fost
obligaţi să predea Imperiului, ostateci din familia regală. Tratative au existat şi
cu sarmaţii conduşi de Zizais, condiţiile nu apar clare, dar vizau se pare predarea de
ostateci
1701
.
O altă etapă în cadrul acestui eveniment militar a avut loc prin organizarea
unei campanii militare împotriva limiganţilor:
…găsind timpul potrivit (limiganţii.
s.n.) au trecut graniţa, numai în această nedreptate uniţi cu stăpânii şi duşmanii
lor…
1702
.
Condiţiile de pace impuse de romani, limiganţilor prevedeau strămutarea
într-o regiune îndepărtată pentru a numai putea face rău, trebuiau să plătească tribut
şi să predea un contingent de tineri recruţi pentru armata romană şi li se cere
supunere
1703
. Ele au fost respinse de către limiganţi şi în acest context, bătălia s-a
încheiat cu victoria romanilor. Dar, Constantius al II-lea va continua campania în
teritoriile locuite de ei, trecând Tisa pe teritoriul actual al Banatului.
Armata romană acţiona alături de taifali, o seminţie germanică şi sarmaţii
argaraganti. Poziţia trupelor în această campanie a fost următoare:
romanii
acţionau în
preajma graniţelor lor,
sarmaţii argaraganţi
în preajma locurilor locuite de ei, iar
taifalii
în zonele apropiate locuite de ei (adică Crişana)
1704
.
Amm. Marcellinus relatează distrugerea aşezărilor limiganţilor modeste formate
din colibe şi case de bârne, de unde familiile lor au fost luate captive sau distruse
1705
.
O nouă campanie împotriva limiganţilor se va desfăşura între 25 martie –
22 mai în anul 359, când Constantius II se va deplasa din nou, de la Sirmium peste
Dunăre, la Acumincum. Limiganţii vor solicita aşezarea în Imperiu şi acceptarea de
a plăti tribut. Probabil presiunea exercitată de alte triburi barbare asupra lor în
teritoriile unde se stabiliseră au contribuit la luare unei astfel de decizii.
Neînţelegerile din timpul discuţiilor au condus la un măcel violent împotriva
lor în urma căruia, practic nu mai avem nici o menţiune despre ei.
Literatura de specialitate nu este unanimă asupra originii limiganţilor şi mai
ales a locului în care erau aşezaţi. În opinia mea, apare evident că acesta a fost
Banatul Antic de câmpie şi munte care la un moment dat, a ajuns sub control militar al
sarmaţilor aflaţi în număr mare între Tisa şi Dunăre.
Undeva un indiciu oferă faptul că în timpul campaniei împotriva lor din anul
358 sunt pomenite două seminţii ale lor:
picensii
şi
amiciensi
. Primii ar fi o
populaţie locală dacică stabilită în jurul localităţii
Pincum
(Gradişte) de pe Dunăre,
care era stabilită la sud şi nord de fluviu, iar amiciensii ar fi tot o populaţie din
sudul Banatului din jurul aşezării de la
Acumincum
1706
.
Asupra originii etnice a limiganţilor discuţiile sunt parcă, fără sfârşit.
Apropierea numelui de
limigantes
sugerează faptul că ar fi locuitori din apropierea
1701
Benea 1996, p. 62.
1702
Amm. Marcellinus, XVII, 13,1.
1703
Amm. Marcellinus, XVII, 13, 2, Benea 1996, p. 63.
1704
Benea 1996, p. 63.
1705
Amm. Marcellinus, XVII, 13, 2.
1706
Benea 1996, p. 65 cu bibliografia.