325 / 530
324
campaniei. Ca urmare, a acestei campanii s-a declanşat însă războiul direct între cei
doi împăraţi Licinius şi Constantinus, întrucât Constantinus intrase în teritoriul
aflat sub administrarea celui dintâi.
În anul 324, Constantinus I rămâne singur la conducerea Imperiului Roman
după înfrângerea lui Licinius în două bătălii desfăşurate la Adrianopol (3 iulie) şi
Chrysoplis (18 septembrie), după care temporar lui Licinius i se fixează un domiciliu
forţat la Tessalonic.
Din anul 324, Constantinus se va concentra asupra unor reforme, menite să
reorganizeze în mare parte şi apărarea teritoriului balcanic din faţa Dunării.
În acest sens, probabil se iau şi primele măsuri de refortificare a
limes
-ului
prin construirea de mici fortificaţii romane pe malul de nord al fluviului, cele ce
privesc discuţia de faţă, de pe teritoriul Banatului antic.
Un moment important în acest proces de includere a Banatului şi a Olteniei,
implicit a teritoriului din interiorul arcului carpatic îl reprezintă construirea podului
de peste Dunăre, de la
Oescus–Sucidava
,
inaugurat în 5 iulie 328
1692
, care făcea
parte dintr-un program mai amplu de măsuri militare ce vizau refacerea drumului
imperial de-a lungul Oltului, construirea unor fortificaţii care să supravegheze drumul
până spre centrul fostei provincii. Aşa se explică şi refacerile constatate la: Mehadia,
Teregova şi
Tibiscum
din culoarul Timiş–Cerna.
Chiar dacă există o oarecare încercare de minimalizare a acestor măsuri cu
caracter constructiv şi militar, credem că decizia Imperiului viza prin aceasta, în
principal asigurarea frontierei balcanice cu atât mai mult cu cât împăratul luase
decizia mutării Capitalei Imperiului de la Roma, pe locul anticului
Byzantium
(
Constantinopolis
), care oricum nu mai figura ca şi centru politic al Statului. În
acest context, teritoriul nord-dunărean (cuprinzând şi zona sa de sud-vest Banatul
antic) constituia practic poarta de intrare în teritoriul imediat apropiat din faţa
Capitalei. Lucru, credem, ca nepermis fără un control adecvat din partea romanilor.
V. Mărculeţ atrăgea atenţia relativ recent asupra posibilităţii ca urmare a
ridicării podului, Constantinus I să fi întreprins şi o expediţie la nord de Dunăre în
acela an 328, sau puţin înaintea acestei date, în anul 326
1693
. Al. Madgearu contestă
o astfel de posibilitate
1694
. Este adevărat că lipsa izvoarelor narative în acest sens
poate conduce spre o astfel de concluzie – noi credem – că măsurile constructive al
lui Constantinus I au avut
nu
doar un scop de „propagandă”, ci vizau pregătiri
concrete militare în vederea unor acţiuni militare ale armatei romane.
În anul 332, sarmaţii iazigi din câmpia dinte Tisa şi Dunăre, vor cere ajutor
Imperiului într-un conflict cu goţii
1695
. Într-o prima etapă, sarmaţii iazigi atacaţi de
goţi vor fi obligaţi să-i înarmeze pe sclavii lor pentru a încerca respingerea
atacurilor – relatează o informaţie din Eusebius
1696
.
1692
Tudor 1978, p. 265.
1693
Mărculeţ 2008, p. 299–301.
1694
Madgearu 2013, p. 312.
1695
Barnea presupunea ca acest atac s-a desfăşurat în vestul câmpiei muntene (Barnea, Iliescu,
1982, p. 118).
1696
Eusebius,
Vita Cons
., IV, 6, 1.