324 / 530
323
acelora, care s-au stabilit în ultimele decenii în aceste teritorii.
Monedele
sugerează
o locuire densă în apropierea frontierei romane a Dunării, poate chiar un indiciu al
modului în care comunităţile respective îşi asigurau protecţia din partea romană. În
orice caz, desele campanii ale lui Diocletianus şi Galerius dovedesc că în câmpia
vestică a Banatului mişcările de populaţie au fost violente, indiciu al faptului că
apelativul de
Sarmaticus Maximus
luat de cei doi împăraţi, după fiecare expediţie
efectuată în
barbaricum
reprezenta o urmare firească.
A doua etapă în evoluţia istorică a spaţiului o reprezintă în secolul IV
dinastia lui Constantinus I,cu multe probleme militare între populaţia stabilită în
câmpia joasă a Banatului şi romani.
Constantinus I şi dinastia sa
. Destrămarea
Tetrarhiei I şi încercările de
rezolvare a problemelor politice prin ridicarea la tron a lui Galerius a dus la
organizarea unei noi conducerii quadruple care nu va avea sorţi de izbândă, astfel
încât recunoaşterea de către Galerius în anul 310 a lui Constantinus I, ca
Augustus
,
a fost urmarea unui şir îndelungat de conflicte militare care au frământat Imperiul
roman şi care implicit au contribuit la reactivarea neamurilor barbare de a obţine
noi facilităţi politice, dar mai ales economice
1688
.
Între primele menţiuni ale unor conflicte militare cu neamurile aflate în
apropierea Banatului de Câmpie este o expediţie împotriva sarmaţilor iazigi care s-
a desfăşurat în iunie–iulie 322 şi venea în urma unui atac al iazigilor asupra
castrului de la Campona de pe Dunăre (la sud de Aquincum–Budapesta). Cartierul
general al împăratului a fost la Sirmium, ceea ce denotă că triburile respective au
atacat dinspre câmpia dintre Tisa şi Dunăre. Evenimentele s-au desfăşurat pe
teritoriul Pannoniei şi au avut loc între 12 iunie – 6 iulie 322, datele sunt riguroase
întrucât apar, prima în
Codex Theodosianus,
IV, 8, 4,
la
Sirmium,
iar cea de a doua
pe un alt edict emis de către Constantinus, la
Bononia
1689
(probabil o localitate din
Pannonia Secunda şi nu Vidinul cum era identificat, unde se afla sediul legiunii a
VI-a Iovia. Mai nou, localitatea a fost identificată în Vojvodina, în locul numit
Banoštor, cu un loc de trecere a Dunării, la Begeč (
Castellum Onagrinum
)
1690
.
Întreaga expediţie a lui Constantinus s-a desfăşurat în
barbaricum
deci, în câmpia
dintre Tisa şi Dunăre şi, s-ar părea că fost o confruntare destul de dificilă, dar
încheiată repede, după 26 iulie 322 Constantin a revenit la
Margum.
S-ar părea, că
s-a încheiat un tratat
foedus
prin care romanii acceptau să ajute din punct de vedere
militar, pe sarmaţii iazigi împotriva goţilor. Nu se precizează alte condiţii impuse,
dar ele trebuie să existat.
În 323, un nou atac al sarmaţilor ce locuiau în partea estică a teritoriului
fostei provincii Dacia a fost îndreptat direct împotriva Traciei, apropiindu-se astfel
de un teritoriu apreciat ca cel mai bogat la aceea dată. Atacatorii vor fi respinşi de o
armată condusă de Constantinus I cu ocazia asediului pe care l-au întreprins asupra
unei cetăţi
1691
. Goţii vor fi obligaţi să predea prizonierii romani luaţi cu ocazia
1688
Madgearu 2013, p. 304–317.
1689
Madgearu 2013, p. 306–307.
1690
Madgearu 2013, p. 306–307 cu bibliografia aferentă.
1691
Informaţia apare la Zosimus, II, 22, vezi şi Benea 1996, p. 56–57.