27 / 530
26
În interiorul arealului fortificat, cele mai importante complexe apărute în
aceşti ani sunt gropi cu depuneri de mai multe vase factură dacică pe fundul gropii,
cum ar fi cazul în
C1
, unde nivelul dacic era neatins. Vasele dacice diferite
tipologic erau depuse pe un strat de cenuşă, chiar şi în interiorul acestora au fost
descoperite urme de cenuşă, pe unele porţiuni vasele prezintă urme de ardere
secundară. Complexul
C7
reprezintă o altă groapă unde nivelul 1 este reprezentat
de o aglomerare de vase dacice (oale borcan, căni bitronconice, chiupuri, fructiere
alături de piese metalice neclare încă în parte ca atribuire. Ele aparţin tot epocii
dacice fără a putea în acest moment face o eventuală departajare cronologică
93
.
Descoperirile extrem de spectaculoase sub aspectul artefactelor dacice apărute, a
numărului impresionant constatat în gropi de depuneri rituale ori în afara lor fac ca
acest sit să devină unul
pilot
în cercetarea La Tène-lui dacic în Banatul de Câmpie
considerat inexistent, până de curând. Asemenea descoperiri se apropie de cele
constatate de C. Bodo în mediul civil al spaţiului locuit de daci, cităm pentru zona
Banatului, descoperirea de la Divici (jud. Caraş-Severin)
94
.
Datarea
acestor complexe
de la Unip se află încă în studiu şi probabil noi descoperiri vor clarifica o astfel de
problematică esenţială pentru înţelegerea habitatului dacic. Prin urmare, deşi
autorii cercetărilor presupun acest lucru, se apreciază că complexul fortificat de la
Unip
a funcţionat până în apropierea războaielor dacice de la sfârşitul secolului I.
În acest moment este singura
fortificaţie
constatată în Banatul de Câmpie.
•
Pasajul din Strabon, care relatează că strămutarea geţilor la sud de Dunăre
are menţiunea specială potrivit căreia, cei strămutaţi vorbeau aceiaşi limbă cu
tracii, deci erau de acelaşi neam, iar numele lor era de
moesi
după stabilirea la sud
de Dunăre. Ca atare, ei fuseseră aşezaţi în partea de vest a teritoriului tracic, respectiv
pe teritoriul Moesiei unde dispunerea lor se constată în estul Moesiei, dar şi de-a
lungul Dunării la: Singidunum, Viminacium etc
95
. Descoperirile dacice timpurii
constatate pe teritoriul Moesiei susţin această ipoteză (mai ales descoperirile cu
caracter funerar provenind de la Svetozarevo, Paračin, Trnjane, Zloukačani)
96
. Ele
nu se constată însă pe teritoriul Bulgariei de astăzi pentru această dată, respectiv
începutul secolului I p. Chr.
•
Un aspect extrem de important îl reprezintă faptul că organizarea provinciei
Moesia era la începuturile ei, iar cucerirea romană nu depăşise cu mult spre est
zona Porţilor de Fier în accepţiune largă, ceea constituie un argument important
pentru opinia de faţă. Extinderea teritorială spre est a provinciei Moesia a înaintat
pe malul de sud al fluviului spre Dobrogea mai ales după căderea regatului odris şi
integrarea lui în Imperiul Roman, în anul 46.
•
Dislocarea unei mase mari de populaţie dacică dintr-o zonă barbară în Imperiu
a permis asigurarea unui control direct asupra spaţiului aflat în acel moment în faţa
93
Descoperirea sitului arheologic de la Unip aparţine unei echipe tinere de arheologi ai
Universităţi de Vest al cărei promotor a fost regretatul lect. dr. Liviu Măruia.
94
Bodo 2007, p. 226–230; Sârbu 1993, p. 104.
95
Benea 1989, p. 156–157.
96
Iovanović, 1985, p. 121–138.