26 / 530
25
Referitor la locul de unde au fost dislocaţi geţii, părerea cvasi-unanimă în
istoriografia modernă începând de la V. Pârvan
81
şi R. Vulpe
82
şi continuând până
recent, la C. C. Petolescu a apreciat că populaţia strămutată provenea din cetăţile şi
aşezările din Câmpia Munteniei (respectiv: Zimnicea, Popeşti, Piscul Crăsani etc.).
În înţelegerea corectă a acestui eveniment trebuie avut în vedere în primul
rând contextul internaţional şi locul în care s-a desfăşurat acesta. Strămutarea geţilor la
sud de Dunăre a avut loc într-un teritoriu apropiat desfăşurării revoltei indigenilor
dalmaţi şi pannoni împotriva armatei romane. Ori, acesta nu putea fi decât în
spaţiul corespunzător sudului Banatului şi câmpiei dintre Tisa şi Dunăre (Bačka de
azi, din Serbia)
83
. Argumentele noastre în favoarea acestei idei, care contravin opiniei
generale acceptate până acum, ar fi următoarele
84
:
•
Pe teritoriul Banatului pentru secolul I p. Chr. lipsesc descoperiri de aşezări şi
fortificaţii dacice concludente, ceea ce demonstrează tocmai evacuarea populaţiei
indigene din acest areal. Toate fortificaţiile dacice aflate pe malul de nord al
Dunării la: Liubcova
85
, Pescari
86
, Divici-Grad
87
, Židovar (Serbia de azi)
88
au suferit
distrugeri violente la începutul secolului I. În acest sens, A. Rustoiu presupune că
toate cetăţile cu excepţia celei de la Liubcova au fost refăcute la scurtă vreme după
aceea fiind utilizate până spre sfârşitul secolului I p. Chr
89
.
•
Recente săpături arheologice au identificat la
Unip
(com. Sacoşu Turcesc,
jud. Timiş) în locul numit „Cetăţuica”, un areal cu o suprafaţă de 6,3 ha şi un perimetru
986 m
2
, protejat din trei părţi de un meandru fosil al râului Timiş (respectiv nord,
sud şi vest), iar spre est un şanţ construit pentru deversare unui braţ al râului în
scop de apărare
90
. Analiza sistemului defensiv a fost cercetată arheologic succesiv
în anii 2010, 2011 oferind elemente importante de analiză a structurii de lemn a
paramentului surprins în zona de est a fortificaţiei
91
. El este format dintr-un val şi
şanţ de apărare cu o lăţime totală de 10 m
92
.
81
Pârvan 1926, p. 94.
82
Vulpe 1960, p. 318–320.
83
Benea 1989, p. 153–157.
84
Benea 1989, p. 147–157.
85
Rustoiu 2006–2007, p. 22–23, etapa a doua de locuire a fortificaţiei încetează la începutul
secolului I p. Chr.
86
Rustoiu 2006–2007, p. 23 cercetările arheologice sugerează aceeaşi situaţie.
87
Rustoiu 2006–2007, p. 23 sugerează o contemporaneitate parţială în timp cu prima aşezare
de la Liubcova.
88
Rustoiu 2006–2007, 23 pe baza materialului arheologic scordisc, dacic şi de import roman,
nivelul al II-lea se datează între a doua jumătate a secolului I a. Chr. şi începutul secolului I p. Chr.
89
Rustoiu 2006–2007, p. 23.
90
CIMEC 2009; CCA, 2010, p. 199–203, CIMEC 2011. Situl arheologic extrem de interesant
cu o stratigrafie diversă (sf.
epocii bronzului D, Hallstatt A, La Tène, epoca post romană şi evul
mediu)
oferă pentru prima dată o bază de discuţie a supra civilizaţiei dacice în câmpia Banatului.
Cercetările au fost efectuate de un colectiv al Universităţii de Vest condus de A. Bejan, L. Măruia şi
D. Micle, în principal.
91
Cimec 2011.
92
Cimec 2011.