Background Image
Previous Page  24 / 530 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 24 / 530 Next Page
Page Background

23

II. CUCERIREA ROMANĂ

PRELIMINARII DACO-ROMANE

La începutul secolului I p. Chr.

formarea graniţei romane pe malul de sud al

Dunării a adus în contact direct politic, Imperiul roman cu lumea dacilor nord-

dunăreni. Începuturile militare de organizare ale acestui teritoriu au fost urmarea

celor două campanii militare ale lui

Marcus Licinius Crassus

din anii 29–28 a. Chr.,

când cea mai mare parte a populaţiei indigene de

moesi

a fost pacificată ne mai

reprezentând o forţă militară de importanţă. Practic, încetul cu încetul populaţia

indigenă a fost integrată unor structuri romane militare de supraveghere. Precizarea

momentului când au fost instalate garnizoane militare pe teritoriul viitoarei provincii

Moesia nu este încă prea bine stabilit.

Astfel, este cunoscut faptul că generalul

C. Cn. Lentulus

a iniţiat organizarea

primelor

praesidia

pe malul drept al Dunării, pentru controlarea navigaţiei pe

fluviu, dar şi pentru supravegherea cu atenţie a mişcărilor dacilor

72

. Menţionarea

lui Cotiso ca rege al dacilor în vremea lui Augustus apare amintită în celebra

inscripţie-testament a împăratului întitulată

Res Gestae divi Augusti

(XXXX, 2),

fiind un indiciu indirect asupra renumelui regelui dac în relaţiile sale militare cu

romanii.

Desigur, părerea unanimă a literaturii de specialitate privind localizarea

centrului de putere al regelui Cotiso apreciază că el ar fi fost unul din regii care a

urmat, după destrămarea puterii lui Burebista, la conducerea statului dac din Munţii

Sebeşului

73

. Nu putem, însă exclude şi posibilitatea că acesta să-şi fi avut reşedinţa

undeva în munţii Banatului, de unde accesul spre Dunăre era lesnicios şi mult mai

uşor de întreprins exact în sectorul aflat în faţa Cazanelor, unde fluviul era mult

mai îngust şi malurile acoperite de păduri şi vegetaţie puteau masca multe din

acţiunile de atac ale dacilor. Arheologic această supoziţie nu poate fi argumentată.

Aşa se explică şi măsurile luate de romani în primul rând pentru construirea

drumului pe malul drept al fluviului ca mijloc de comunicare rapidă militară.

Se presupune că, acest lucru a avut loc cândva în anul 16 a. Chr. (urmarea

unei invazii scordisce) sau în anul 11 (după înfrângerea răscoalei tracilor)

74

. În orice

72

Florus, II, 28: …

dacii trăiesc nedeslipiti de munţi. De acolo, sub conducerea regelui Cotiso,

obişnuiau să coboare şi să pustiască ţinuturile vecine, ori de câte ori Dunărea îngheţată de ger, îşi

unea malurile. Augustus a hotărât sa îndepărteze această populaţie de care era foarte greu să te

apropii. Astfel, a trimis pe Lentulus şi i-a alungat pe malul de dincolo, dincoace au fost aşezate

garnizoane. Astfel, atunci dacii n-au fost înfrânţi, ci doar respinşi şi împrăştiaţi...

73

Petolescu 2001, p. 669; Horaţiu aminteşte în anul 29 a. Chr., în

Ode

III, 8, 8: ...

armata

dacului Cotiso a pierit ...

74

Syme 1934, p. 124.