24 / 530
23
II. CUCERIREA ROMANĂ
PRELIMINARII DACO-ROMANE
La începutul secolului I p. Chr.
formarea graniţei romane pe malul de sud al
Dunării a adus în contact direct politic, Imperiul roman cu lumea dacilor nord-
dunăreni. Începuturile militare de organizare ale acestui teritoriu au fost urmarea
celor două campanii militare ale lui
Marcus Licinius Crassus
din anii 29–28 a. Chr.,
când cea mai mare parte a populaţiei indigene de
moesi
a fost pacificată ne mai
reprezentând o forţă militară de importanţă. Practic, încetul cu încetul populaţia
indigenă a fost integrată unor structuri romane militare de supraveghere. Precizarea
momentului când au fost instalate garnizoane militare pe teritoriul viitoarei provincii
Moesia nu este încă prea bine stabilit.
Astfel, este cunoscut faptul că generalul
C. Cn. Lentulus
a iniţiat organizarea
primelor
praesidia
pe malul drept al Dunării, pentru controlarea navigaţiei pe
fluviu, dar şi pentru supravegherea cu atenţie a mişcărilor dacilor
72
. Menţionarea
lui Cotiso ca rege al dacilor în vremea lui Augustus apare amintită în celebra
inscripţie-testament a împăratului întitulată
Res Gestae divi Augusti
(XXXX, 2),
fiind un indiciu indirect asupra renumelui regelui dac în relaţiile sale militare cu
romanii.
Desigur, părerea unanimă a literaturii de specialitate privind localizarea
centrului de putere al regelui Cotiso apreciază că el ar fi fost unul din regii care a
urmat, după destrămarea puterii lui Burebista, la conducerea statului dac din Munţii
Sebeşului
73
. Nu putem, însă exclude şi posibilitatea că acesta să-şi fi avut reşedinţa
undeva în munţii Banatului, de unde accesul spre Dunăre era lesnicios şi mult mai
uşor de întreprins exact în sectorul aflat în faţa Cazanelor, unde fluviul era mult
mai îngust şi malurile acoperite de păduri şi vegetaţie puteau masca multe din
acţiunile de atac ale dacilor. Arheologic această supoziţie nu poate fi argumentată.
Aşa se explică şi măsurile luate de romani în primul rând pentru construirea
drumului pe malul drept al fluviului ca mijloc de comunicare rapidă militară.
Se presupune că, acest lucru a avut loc cândva în anul 16 a. Chr. (urmarea
unei invazii scordisce) sau în anul 11 (după înfrângerea răscoalei tracilor)
74
. În orice
72
Florus, II, 28: …
dacii trăiesc nedeslipiti de munţi. De acolo, sub conducerea regelui Cotiso,
obişnuiau să coboare şi să pustiască ţinuturile vecine, ori de câte ori Dunărea îngheţată de ger, îşi
unea malurile. Augustus a hotărât sa îndepărteze această populaţie de care era foarte greu să te
apropii. Astfel, a trimis pe Lentulus şi i-a alungat pe malul de dincolo, dincoace au fost aşezate
garnizoane. Astfel, atunci dacii n-au fost înfrânţi, ci doar respinşi şi împrăştiaţi...
73
Petolescu 2001, p. 669; Horaţiu aminteşte în anul 29 a. Chr., în
Ode
III, 8, 8: ...
armata
dacului Cotiso a pierit ...
74
Syme 1934, p. 124.