25 / 530
24
caz, în momentul izbucnirii revoltei dalmaţilor şi pannonilor împotriva administraţiei
romane în anul 6 p. Chr. în vestul viitoarei provincii Moesia erau deja instalate
garnizoane militare.
Durata revoltei indigenilor a fost îndelungată în timp, până în anul 9 p. Chr.
Ea a reprezentat un mare efort din punct de vedere militar din partea romanilor, cu
atât mai mult cu cât seminţiile barbare de la graniţa Imperiului au profitat pentru a
ataca şi a pătrunde în teritoriile romane. Informaţiile despre aceste evenimente se
păstrează la scriitorul antic Dio Cassius
75
.
Apropierea locului de desfăşurare al acestor evenimente de teritoriile cores-
punzătoare Banatului şi ale arealului din preajma sa, respectiv sudul câmpiei dintre
Tisa şi Dunăre reprezintă o primă luare de contact publică constatată în izvoarele
literare dintre daci şi romani.
Aici, în anul 6, izbucneşte o mare revoltă a populaţiilor din provincia Illyricum
împotriva abuzurilor administraţiei romane. Un general roman
A. Caecina Severus
a fost înzestrat de către guvernatorul Macedoniei, cu calitatea de
Μυσιας άρχων
şi
în această calitate a înfrânt într-o prima etapă, la Sirmium pe barbari pannoni, dar
datorită unei incursiuni a dacilor şi sarmaţilor a trebuit să părăsească câmpul de
luptă – relatează Dio Casssius
76
.
El a trebuit să se îndrepte spre teritoriile în care a avut loc noua invazie pentru a o
respinge. La aceea dată, legatul provinciei Macedonia a fost identificat în persoana
lui
Sex. Aelius Catus
77
. La începutul anului următor, respectiv în anul 7 p. Chr.,
Caecina Severus
aflat tot pe teritoriul viitoarei provincii Moesia, va trece în urmărirea
atacatorilor în
barbaricum
şi va fi surprins în teritoriul duşman, în aşa numitele
mlaştini Volceene
, unde şi-a instalat tabăra
78
. Locul acestora nu este precizat până
acum, dar ele ar putea fi puse în legătură cu mlaştinile din preajma râului Tisa.
Cu anumite eforturi militare,
Caecina Severus
, a reuşit să iasă din această
situaţie. Teritoriul la care se referă pasajul poate fi considerat cel barbar de la nord
de fluviu, respectiv cel dintre Tisa şi Dunăre. Pasajul menţionează împărţirea în
grupuri a armatei romane cu misiunea de a ataca în mai multe locuri pe barbari
79
.
Acesta poate fi momentul, când a avut loc şi un alt eveniment important
pentru cunoaştere relaţiilor dintre romani şi daco-geţi. Este vorba de mult discutata,
în literatura de specialitate,
expediţie a lui Aelius Catus de strămutare a 50.000 de
geţi
de la nord de Dunăre pe teritoriul viitoarei provincii Moesia. Singurul izvor
literar care relatează acest eveniment este Strabon
80
.
75
Dio Cassius, LV, 30.
76
Dio Cassius, LV, 30: …
ei încălcară ţinuturile aliate cu romanii şi atraseră de partea lor pe
mulţi alţii... –
formulare care ar sugera că teritoriul în care au intrat nu era încă integrat statului roman
.
Teritoriul respectiv de la sud de Dunăre putea fi cel pe care ulterior s-a format provincia Moesia.
77
PIR, A.157, vezi Benea 1989, p. 151–153.
78
Dio Cassius, LV, 30.
79
Vezi discuţia în detaliu la Benea 1989, p. 153.
80
Strabon, VII, 3, 10:...
Încă în zilele noastre Aelius Catus a adus în Thracia de pe malul
celălalt al Dunării 50000 de geţi, neam vorbind aceiaşi limbă cu tracii, iar acum trăiesc pe aceste
meleaguri sub numele de moesi...