23 / 530
22
Scurta trecere în revistă a celor mai recente cercetări arheologice sistematice
sau investigaţii modeste sub formă de sondaje efectuate într-un răstimp de peste
cinci decenii
la fortificaţiile romane, nu oferă o bază de discuţie încă îndeajuns de
concludentă pentru analiza complexă a sistemului defensiv. Lipsesc prea multe
verigi de legătură privind stratigrafia unor castre, cronologia lor, etapele de folosire
cu caracteristicile generale şi cele specifice locului sau zonei în discuţie.
Şi, totuşi vom încerca în cele ce urmează să căutăm a găsi răspunsuri la unele
din problemele ridicate, să depistăm analogii în medii provinciale apropiate sau mai
îndepărtate în acest sens, toate coroborate în ideea de a oferi o imagine complexă
asupra organizării militare din sud-vestul Daciei Romane
71
.
Cercetările arheologice întreprinse între anii 1950–2005, alături de altele mai
vechi împreună cu analiza unor monumente epigrafice şi descoperiri monetare,
provenind mai ales din ultimele decenii oferă oarecum un ansamblu de informaţii
documentare, dar în nici un caz complete, asupra habitatului roman. Izvoarele literare
antice, doar în puţine cazuri (cum ar fi: Tacitus, Ammianus Marcellinus) au oferit
informaţii asupra teritoriului în discuţie şi ele vor fi analizate, ca atare.
Trebuie să
recunoaştem că aceste dificultăţi sunt de-a dreptul insurmontabile într-o analiză
corectă sub aspect militar
.
Prezenţa unor valuri în zona inundabilă a Banatului a atras atenţia unor
pasionaţi de istorie. Ele erau vizibile încă bine pe teren. În perioada interbelică
cercetările arheologice sunt puţine, în cea mai mare parte ele constau din cercetări
de teren, câteva puţine sondaje, fără săpături sistematice asupra unui sit anume.
În anii 1945–1989, cercetările arheologice au sporit ca număr, ele fiind
realizate de cele trei muzee din zonă: Muzeul Banatului din Timişoara, Deva, Arad
alături de celelalte două muzee relativ recent înfiinţate de la Reşiţa şi Caransebeş.
Deşi au apărut noi investigaţii arheologice, doar în două cazuri sunt întreprinse
cercetări cu caracter sistematic la Tibiscum (castru şi aşezarea civilă), Micia (castru
şi aşezarea civilă), în bună măsură cercetările arheologice s-au limitat din lipsa de
fonduri sau alte motive subiective ori obiective la săpături efectuate câte 2–3 ani
asupra unui sit, ulterior renunţându-se la continuarea cercetărilor cum ar fi cazul
castrelor de la Berzovia (castrul legiunii a IIII Flavia Felix), Pojejena, Teregova etc.
Situaţia este similară şi în cazul cercetărilor efectuate în mediul civil al aşezărilor
rurale astfel fiind identificate anumite ferme rurale romane, dar cercetarea lor
exhaustivă nu s-a încheiat după atâţia ani. Se cuvine a aminti: Ramna, Lăpuşnicel,
Caransebeş-Măhăla, Brebu etc. situaţia apare şi mai dramatică pentru aşezările rurale:
Moldova Veche, Grădinari, Zăgujeni, Criciova etc.
O situaţie aparte o reprezintă aşezarea minieră de la Moldova Nouă – Ogaşul
Băieşului unde doar o singură clădire a fost studiată până în prezent.
Cu toate acestea descoperirile arheologice cu privire la antichitatea bănăţeană
oferă însă un bagaj informaţional important şi semnificativ pentru reconstituirea
habitatului, dar mai ales al unui număr important de evenimente istorice, care au
avut loc în acest areal al Daciei.
71
O încercare în acest sens a întreprins în anul 2005, E. Nemeth.