21 / 530
20
În sondajul efectuat de D. Protase, la castrul de la
Surducu Mare
au apărut
de asemenea urme puţine de locuire
52
, ceea ce a condus la părerea, că fortificaţia a
fost abandonată de timpuriu. Un alt sondaj a fost întreprins în castrul de la Teregova de
către N. Gudea stabilind în principal două etape mari de locuire una de pământ şi a
doua din piatră
53
.
Castrul de la
Pojejena
a fost cercetat prin sondaje efectuate mai mulţi ani la
rând 1970, 1973, 1976–1978 de N. Gudea şi O. Bozu
54
oferind informaţii importante
pentru amplasamentul, dimensiunile castrului, ale porţilor, bastioanelor etc. După
anul 1978 săpăturile au încetat la castrul de la Pojejena. Un raport general asupra
acestor investigaţii lipseşte deocamdată.
Cercetările arheologice întreprinse pe linia interioară de castre
Dierna
-
Praetorium
–
Ad Pannonios
–
Tibiscum
sunt puţine. Recent au fost reluate săpături
sistematice la castrul de la Teregova (
Ad Pannonios
) de către muzeele din Cluj-
Napoca şi Caransebeş
55
.
După cum se observă, studierea celor două linii defensive este încă în fază
incipientă, cu toate eforturile depuse în ultimele două decenii. Această situaţie neclară a
cunoaşterii sistemului defensiv în porţiunea sa de sud-vest a determinat avansarea
mai multor opinii privind teritoriul care era de fapt, integrat provinciei Dacia.
Săpăturile arheologice întreprinse în
Orşova Veche
nu au identificat locul
castrului din epoca Principatului. În schimb, au fost dezvelite parţial, bastioanele
unui
quadriburgium
din epoca lui Diocleţian – Constantin cel Mare
56
. Un alt
quadriburgium
a fost dezvelit la
Gornea
57
. Desigur, urme de refolosire în epoca
romană târzie au apărut şi în castrele de la
Tibiscum
,
Praetorium
(Mehadia) şi Pojejena.
Pentru descoperirile romane din sudul Banatului roman (de pe teritoriul
Serbiei de astăzi) de o importanţă deosebită sunt lucrările lui M. Ðorđević care a
iniţiat şi a continuat această analiză în mai multe studii deja consacrate
58
.
La aceasta s-ar adăuga descoperirile epigrafice cunoscute din spaţiul de sud-
vest al Daciei Romane publicate în IDR, III, 1 şi IDR, III, 3 prin grija unor colective
conduse de profesorul I.I. Russu. Iar, prin meritul prof. C.C. Petolescu în anul 2005
au fost strânse toate inscripţiile apărute după editarea celor două
corpus
-uri, în
Inscripţiile latine din Dacia (ILD).
Prin sectorul de sud-vest al Daciei, trec
două valuri
care pornesc de la
Dunăre spre nord până la Mureş, cel dispus mai spre vest trecând şi dincolo de râu
continuând spre nord
59
. La vest, de acest sistem, apare un al
treilea segment
în
jumătatea de nord a Banatului între Jadani-Şag, iar un al
patrulea segment
a fost
construit la vest de precedentul. El începe de la localitatea Cenei şi continua spre
52
Protase 1975, p. 345–348.
53
Gudea 1973, p. 97–101.
54
Vezi mai jos.
55
Vezi mai jos în acest capitol.
56
Gudea 1974 b, p. 173–180.
57
Gudea 1977.
58
Ðorđević 1996, p.125–133; Ðorđević 1996, p. 23–43; Ðorđević 2007 a, passim.
59
Vezi şi capitolul următor.