20 / 530
19
Castrul
Micia
aflat pe malul de sud al Mureşului (fortificaţie cu dimensiunile
de 360 × 180 m) a început să fie cercetat încă în perioada interbelică, în anii 1929–
1930, apoi în anul1937 de către C. Daicoviciu secondat de O. Floca
45
. Ulterior,
lucrările de cercetare au continuat sub conducerea prof. O. Floca în anii 1935, 1939,
1947, 1948 fiind desfăşurate atât în castru, cât şi în aşezarea civilă şi în necropola
de est
46
.
Lucrările de amenajare a termocentralei de la Mintia a determinat iniţierea
unor lucrări de amploare mai ales în
vicus
-ul militar unde au fost descoperite mai
multe cuptoare de cărămidărie
47
şi amfiteatrul de lemn, trei complexe de
thermae
,
şi mai multe clădiri cu caracter privat.
Mai târziu, au fost iniţiate cercetările la castrul roman. Preluarea de către
Muzeul Naţional din Bucureşti a conducerii cercetărilor la Micia, alături de muzeul
din Deva a contribuit la extinderea cercetărilor nu numai în castru, dar şi în aşezarea
civilă fiind identificate şi dezvelite parţial trei complexe thermale, clădiri cu
caracter privat (case de locuite), anumite ateliere cu caracter artizanal, descoperiri
disparate în necropole.
Cercetări arheologice de amploare au fost iniţiate după anul 2000, fiind
investigată cu deosebire aşezarea civilă cu structura urbanistică
48
. Din păcate, în afara
unor rapoarte publicate în diferite reviste disparate, lipseşte o lucrarea de sinteză
asupra unor complexe arheologice, sau chiar o lucrare de sinteză generală despre
Micia
. O prima încercare în acest sens se datorează lui Dorin Alicu care însă nu a
abordat decât studierea edificiilor de cult
49
.
Fortificaţia de la
Micia
este asemănătoare prin dimensiuni şi număr de trupe
cu cea de la Tibiscum, având o importanţa fundamentală în apărarea sud-vestului
Daciei Romane.
Reluarea cercetărilor sistematice la
Praetorium
(Mehadia) a fost iniţiată din
anul 2000 aducându-se observaţii noi sub aspectul stratigrafiei castrului
50
. Cercetările
desfăşurându-se pe proprietatea privată unor localnici cu destul de multe dificultăţi.
La castrul de la Mehadia cercetările au identificat mai multe etape de refacere la
fazele de lemn şi piatră
51
. Au fost cercetate până în prezent incintele de pe laturile
de vest şi est, porţile de est, sud şi nord, iar printr-o secţiune magistrală orientată pe
direcţia est-vest s-au putut face o serie de constatări asupra structurii interne a
castrului. Rezultatele sunt deocamdată puţine având în vedere şi arealul redus al
sondajelor întreprinse.
45
Daicoviciu 1969, p. 164, nota 2. Nu am luat în discuţie sondajele efectuate în secolul al
XIX-lea, respectiv de către J. Jung în anul 1892 care au fost efectuate undeva la est de castru, unde a
apărut un altar funerar alături de mai multe fragmente de coloană şi un perete de aediculă etc. (vezi
comentariul la IDR, III, 3, 156). Alături de acesta, Societatea Istorică şi Arheologică a Judeţului Hunedoara
iniţiază odată cu anul 1891 intense săpături arheologice, dar rezultatele rămân necunoscute.
46
Andriţoiu 2006, p. 17.
47
Floca, Ferenczi, Mărghitan 1970, passim.
48
Vezi rapoartele pe CIMEC pentru anii 2000–2006.
49
Alicu 2001, passim.
50
Vezi Benea 2005, p. 697–701, o sinteză asupra descoperirilor din anii 2000–2004 din castru.
51
Benea 2005, p. 697–702.