18
abandonat în anul 118
36
. Într-un studiu recent, prof. D. Protase a prezentat o primă
sinteză generală asupra cercetărilor proprii efectuate în castrul de la Berzobis
37
. Cu
aceasta ocazie, autorul atrage atenţia asupra existenţei a două etape de locuire în
principia,
prima din lemn, iar a doua din piatră
38
.
Mici sondaje pe arealul castrului au fost efectuate de către M. Moga,
R. Petrovszky, F. Medeleţ
39
cu rezultate publicate, care aduc în discuţie existenţa a
două etape de locuire a castrului, din care ultima, ulterioară retragerii legiunii din
Dacia în anul 114 sau anul 118.
În castrul de la Berzobis, după anul 1990, cercetările arheologice au fost reluate
de către F. Medeleţ şi Al. Flutur, care s-au concentrat asupra edificiului comanda-
mentului castrului Legiunii a IIII-a Flavia aducând precizări asupra şirului de încăperi
de pe latura de vest a principiei castrului
40
.
Recente lucrări de aducţiune a apei pe teritoriul localităţii Berzovia, care
suprapune arealul fortificaţiei romane, au scos la iveală urmele unor ziduri din
piatră scoase în Epoca modernă, ceea ce argumentează existenţa unei refacerii în
piatră a interiorului castrului şi nu doar a principiei
41
. Datarea generală a funcţionării
castrului este atribuită domniei lui Traian, până în momentul transferului legiunii în
Moesia Superior în anul 114 sau mai probabil anii 117/118
42
.
Cercetările arheologice de până acum au precizat totuşi existenţa a două etape
de locuire prima marcată de o fază de pământ, care a fost urmată de o a doua prin
refacerea incintei din piatră. Se conturează tot mai mult ideea că această refacere a
cuprins nu numai
principia
castrului, ci întreaga fortificaţie. Recent, Al. Flutur a
avansat ipoteza potrivit căreia în
principia
castrului legiunii
s-ar fi constatat 3 etape
de locuire, două de lemn şi una din piatră
43
.
La castrul de la
Arcidava
(Vărădia) cercetările au fost reluate în anul 1997 de
un colectiv format din Ovidiu Bozu şi E. Iaroslavschi, colectiv la care, din anul
1999, participă şi E. Nemeth. Ele au primit un caracter de săpătură sistematică prin
sondaje efectuate asupra sistemului defensiv şi asupra porţilor. Autorii O. Bozu şi
în principal E. Nemeth au ajuns la ipoteza potrivit căreia, fortificaţia de la
Arcidava
de pe linia Lederata – Tibiscum, a fost abandonată la începutul domniei lui Hadrian
în anii 117/118, sau la câtva timp în vremea acestui împărat
44
.
36
Protase 2010,p. 33–4.
37
Protase 2010, p. 33–43.
38
Protase 2010, p. 34.
39
Vezi mai jos în cuprinsul acestui capitol.
40
Medeleţ, Flutur 2002, p. 97–98. Decesul prematur al lui F. Medeleţ a determinat modificări
nepermise ale echipei de lucru şi implicit scoaterea din colectiv a unui tânăr specialist Al. Flutur ale
cărui rezultate sunt palpabile până în acest moment. Această
modă
nu dispare din relaţiile inter-
arheologice din ţara noastră, deşi există loc pentru a cerceta pentru fiecare, nu numai un loc anume,
care de atunci nu mai este al nimănui.
41
Bozu, Rancu 2005, p. 150–200. Acest lucru se deduce din raportul prezentat, nefiind
susţinut de autorii săi.
42
Bozu, Rancu 2005, p. 150–200
cu bibliografia problemei.
43
Flutur 2001, p. 131–134.
44
Nemeth 2005, p. 689–691, Nemeth 2005 a, p. 71–85; Nemeth
et al.
2005, passim; Nemeth,
Bozu, 2005a, p. 201–210.




