Istoria Banatului Antichitatea

233 / 530

232
este încă descoperit pe teren1230. Invocaţia către Hercules Augustus ridicată de cei
doi magistri aduce în plus informaţia existenţei unei asociaţii cu caracter strict
religios1231.
La Micia este documentat printr-o inscripţie recent descoperită şi un alt
conductor Salinarum cu numele de Rutilius Rufinus, care nu deţine decât calitatea
de conductor salinarum1232.
3. Ad Mediam (Băile Herculane) poate fi privit ca un loc, să spunem,
obligatoriu de trecere a păstorilor cu turmele lor la iernat peste munţi în câmpia
olteană. În primul rând, coborârea de la munte este mai lesnicioasă dinspre
Transilvania ca şi urcarea apoi, pe alte poteci în munţii Mehedinţiului pentru a
coborî în Oltenia. Aceasta în cazul în care nu se dorea plata pe căile imperiale de
comunicaţie cunoscute între Ad Mediam–Dierna–Drobeta–Pelendava etc.
În al doilea rând, este bine cunoscut faptul că divinitatea protectoare a
păstorilor era Hercules care în acelaşi timp era şi divinitatea sub protecţia căruia se
aflau apele termale. Ad Mediam apare ca un loc posibil nu numai datorită prezenţei
pe teren în secolul al XVIII-lea a ruinelor încă vizibile provenind de la două lăcaşe
de cult, ci şi datorită numărului impresionant de monumente ridicate în onoarea lui
Hercules, alături de mai multe statui în mare parte pierdute astăzi1233. Un număr de
12 inscripţii votive au fost descoperite pe teritoriul antic de la Ad Mediam1234,
ridicate de oamenii provenind din diferite medii sociale de la legaţi de provincie
sau legiune1235, procuratori financiari1236, la comandanţi de trupe auxiliare1237, la
indivizi care provin din clasele de jos ale societăţii sclavi, oameni liberi1238 etc. În
majoritatea lor, monumentele sunt legate de mulţumiri aduse zeilor pentru vindecare şi
izvoarelor tămăduitoare, în general. Câteva, puţine la număr, comportă o discuţie în
ceea ce priveşte subiectul de faţă.
Trei ar fi inscripţiile votive, care ar putea fi puse în legătură cu mediul material
modest privind transhumanţa. Primul ar fi un altar anonim cuprinzând doar
invocaţia Herculi tibi 1239, un al doilea monument votiv este dedicat pentru Hercules
şi Venus1240. La acest din urmă, inscripţia era simplă în aparenţă, dar dedicantul
numit MERCVRIVS, menţionat doar prin cognomen, nu sugerează în nici un caz,
un personaj important de rangul unui procurator, sau praefectus, cum au crezut
editorii IDR, III, 1, ci mai de grabă o persoană umilă poate un princeps loci sau
1230 Rusu-Pescaru, Alicu, 2000, p. 148–149.
1231 IDR, III, 3, 73, Bărbulescu 1978, p. 230, Rusu-Pescaru, Alicu, 2000, p. 148.
1232 Piso 2004–2005, p. 179–182.
1233 Benea, Lalescu 1997–1998, p. 275–302.
1234 IDR, III, 1, 57–68, alături de 6 statui şi reliefuri (vezi Benea, Lalescu 1997–1998, cu
bibliografia respectivă).
1235 IDR, III, 1, 57, 66, 67.
1236 IDR,III, 1, 58.
1237 IDR, III,1, 63.
1238 IDR.III,1, 59, 68.
1239 IDR, III, 1, 59.
1240 IDR, III, 1, 68: HERCULI/ET/ VENERI/ MERCURIUS/ PR(inceps) el n/ cum svis.