230 / 530
229
În sud-vestul Daciei, filialele administrative ale unui
Conductor
Pascuui
et
Salinarum
, ar fi la:
1.
Tibiscum
1209
. Ne atrage atenţia în acest sens o inscripţie închinată lui Mithras
de către un sclav
Hermandio
, cu funcţia de
actor
,
aflat în serviciul lui Turranius
Dil
.
1210
, personajul este cunoscut şi într-o altă inscripţie de la Tibiscum
1211
.
Aşa cum remarcam într-un alt studiu, sclavul lui
M. Turranius
Dil.(Dius)
,
numit
Hermandio
, putea ridica monumentul ca un act de mulţumire pentru
P. Aelius
Marus
fiindcă era angajatul acestuia pentru filiala de la Tibiscum. Şi atunci,
M. Turranius Dil. (Dius) ar fi conducătorul acestei filiale locale, în timp ce
P. Aelius
Marus
conducea activitatea de
conductor
la nivelul provinciei Dacia, judecând
după alte trei inscripţii ridicate una de la Micia şi o alta din nord-estul (?) a provinciei
Dacia, de la Domneşti şi o a treia la Porolissum.
Sintetizând informaţiile oferite de cele două inscripţii de la Tibiscum ar rezulta
existenţa unei filiale a lui
P. Ael. Marus
conduse de
M. Turranius Dil
(
Dius
). având
în subordine un libert cu numele de
M. Turranius Patroclus
cunoscut dintr-o altă
inscripţie şi un sclav
Hermandio.
Întrucât, în zona corespunzătoare din punct de vedere geografic în care se afla
aşezarea de la Tibiscum nu existau saline, avem de a face cu o filială corespun-
zătoare administrării păşunilor. Pornind din acest punct al informaţiei trebuie să
privim puţin diferit prezenţa la Tibiscum a unor magistraţi, decurioni din marile
centre urbane de la
Apulum
(
Aelius Victorinus
,
decurio
al Coloniei)
1212
, sau de la
Ulpia Traiana
şi
Napuca
(
Aurelius Secundinus
,
decurion
, fiul lui M. Aur.
Secundus)
1213
. Ele pot reprezenta un nod de comunicaţie obligatoriu, pentru păstorii
şi turmele lor aflate în transhumanţa spre iernat spre sudul Daciei, în câmpie. Acest
proces putea avea loc şi invers, înspre zonele montane de păşunat.
Relaţia dintre administraţia centrală de la Apulum şi filiala existentă la
Tibiscum este mai veche se pare, din timpul lui
C. Iulius Valentinus
(cunoscut doar
ca şi
conductor Salinarum
) care ridică un altar la Tibiscum în calitate de
flamen
al
municipiului tibiscens
1214
. Monumentul ridicat de el („
pro salutem sua suorumque
omnium contubernium
”), este un
lucru semnificativ pentru a înţelege că, alături de
familia sa, dedicantul îi menţionează pe toţi colegii, camarazi, probabil referire în
chip evident la ocupaţia sa curentă aceea de
conductor
.
Personajul este menţionat şi de o inscripţie de la
Apulum
pe care a dedicat-o
lui
I.O.M. Aeternus
, în calitate de
primus annualis mun. Sep-/timii/. Apul-/ensis/ et
patronus coll(egii) fab(rum) / mun(icipii) s(upra) s(cripti)
1215
. Magistraturile deţinute
1209
Textul preluat după studiul nostru din anul 2010, p. 45–74.
1210
IDR, III, 1, 145 Tibiscum:
S(oli).I(nvicto).N(umini).M(ithrae)./ pro. salute./ P(ubli). Ael(i)
Mari /Hermandio /act(or) .Turrani /Dil (...) v.s.l.m
; Benea 2007 c, p. 110–114.
1211
IDR, III, 1, 141:
Libero Patri/ pro. salute Marc(i)/ Turrani Dil. et./Fl. Aeliae Nices/
M. Turran(ius) /Patroclus ex /voto.
1212
IDR, III ,1, 140.
1213
IDR, III,1, 133.
1214
IDR, III, 1, 140.
1215
IDR, III, 5, 204; Benea 2004, p. 390–393; Benea 2007 c, p. 110–114.