231 / 530
230
de C. Iulius Valentinus la Apulum succesiv sunt următoarele: primul magistrat al
municipiului format din
canabae
legiunii a XIII-a Gemina, fapt care se datează
între anii 197–198; cea de a doua funcţie de
patronus
în colegiul fabrilor din noul
oraş, funcţie care a fost deţinută probabil, după cea exercitată de
C. Sentius Anicetus
,
în anul 205
1216
.
C. Iulius Valentinus este activ ca şi
conductor
în perioada anilor 197/198,
când devine Tibiscum
municipium
şi personajul deţine calitatea de
flamen
al
municipiului. El apare legat prin activitatea sa economică şi politică de
canabae-le
din Apulum. S-a invocat posibilitatea ca o inscripţie descoperită la Ulpia Traiana
Sarmizegetusa să se refere la acelaşi personaj
1217
, ea fiind ridicată de doi
decuriones
din municipiul de la Porolissum:
Aurelius Theophilus
şi
Castor
.
În calitatea sa de
conductor salinarum
probabil, că avea în atribuţii şi zonele
de păşuni din sud-vestul Daciei, dar şi la Sânpaul în estul provinciei
1218
şi poate
Porolissum, chiar dacă acest lucru nu este menţionat ca în cazul lui P. Aelius
Marus. Am putea astfel să avem la Tibiscum o staţie de încasare a taxelor pentru
turmele care se îndreptau spre păşunile montane sau, dimpotrivă, spre zonele de
câmpie la iernat.
O informaţie, am spune indirectă, la problema de faţă o oferă o inscripţie
dedicată lui
Hercules Sanctus
de un sclav numit Eutyches aflat în serviciul
lui
P. Aelius Antipater
de la Apulum, unde funcţiona în calitate, de
actor
1219
.
Inscripţia
a fost descoperită la Caransebeş, dar ulterior în CIL III, 1,1573a a fost inclusă între
monumentele de la
Ad Mediam
. Piesa ar trebui inclusă între monumentele ce
privesc descoperirile de la Tibiscum, având în vedere apropierea celor două localităţi
cu atât mai mult cu cât un fragment de fronton provenind de la un
sacellum
a fost
descoperit reutilizat în construcţia unei biserici medievale din Caransebeş. Deşi,
P. Ael. Antipater din Apulum
1220
, nu este cavaler, prezenţa unui sclav din serviciul
său sugerează faptul că era un personaj înstărit. Prezenţa unui sclav din serviciul
său la
Ad Mediam
sau
Tibiscum
, cum este înclinată să creadă literatura de
specialitate românească să-i atribuie, însemna că îşi desfăşura activitatea în una din
aceste localităţi. În primul caz, la
Ad Mediam
, ultimele cercetări au identificat, pe
un plan al aşezării din anul 1774, existenţa unui templu închinat lui Hercules,
judecând după numărul mare de monumente epigrafice, dar mai ales a unor statuete
descoperite chiar în zona în care se afla edificiul. În cel de al doilea centru nu
deţinem nici o informaţie clară în acest sens, dar prezenţa alături de cele două
monumente a unui relief narativ dedicat lui Hercule face plauzibilă identificarea
aici a unui asemenea lăcaş de cult
1221
.
1216
Benea 2004, p. 390–393, cu toată bibliografia.
1217
IDR, III, 2, 126. Implicit acest lucru să fie un indiciu al unui alt centru al activităţii de
administrare a păşunilor cum suntem înclinaţi să credem.
1218
IDR, III, 4, 248:
Soli Inv/icto/ pro /salute«m».C(ai). Iuli .Valen/tini.C(onductoris)
Salinar(um). /Iulius Omucio /libertus actor posuit
.
1219
IDR, III, 1, 65. Inscripţia a fost descoperită la Caransebeş, dar ulterior în CIL III, 1, 15731
a fost inclusă între monumentele de la
Ad Mediam.
1220
Daicoviciu, Piso 1977, p. 75–78.
1221
Bărbulescu 2009, p. 189–201.