228
turmelor cu caracter local implicând aşezările locale cu ţinuturile apropiate lor în
acest proces economic. El poate fi identificat cu siguranţa pe teritoriul Banatului antic.
Astfel, în sud-vestul Daciei, păşunile cuprindeau întregul fond alpin de păşunat,
până la anumite zone mai joase ale provinciei, care sugerează existenţa unor
domenii imperiale în zona montană şi poate colinară a Banatului şi chiar de câmpie
a Banatului. În acest context, trebuie privite, probabil
villa rustica
de la Dalboşeţ şi
villa
rustica
de la Lăpuşnicel, ca reşedinţe ale unui posibil domeniu imperial sau
chiar senatorial
1205
. Mai mult, acest lucru ne îndreaptă şi pentru a vedea în Dacia
existenţa unor turme de vite aflate sub jurisdicţie imperială, poate şi cai sau alte
animale, asemenea provinciei Tracia.
Reconstituirea organizării de către Stat a activităţii păstorilor, stabilirea
numărului de animale care erau impozitate în favoarea fiscului imperial, într-un
cuvânt controlarea directă a modului de respectare a obligaţiilor faţă de autorităţile
imperiale trebuia realizată în locuri anume stabilite de trecere a turmelor în drumul
lor spre păşunile montane.
În sud-vestul Daciei atenţia noastră trebuie să se îndrepte spre acele locuri de
unde accesul spre păşunile montane era mai lesnicios şi, implicit, mai apropiat de
aceste zone, pentru a încerca identificarea unor posibile centre deservite de către
sclavi sau liberţi din serviciul unor oameni bogaţi pentru perceperea taxelor asupra
turmelor. Deşi filialele erau organizate de către
conductores
, ele au un caracter
particular, nu sunt subordonate fiscului imperial. Judecând chiar după inscripţia de
la Saepinum, activitatea lor aduce beneficiul acestuia prin încasările pe care le
obţin
1206
. Ele trebuie să fie apropiate de anumite
stationes
aflate de a lungul
drumurilor imperiale care, de data aceasta, în interesul statului controlau numărul
vitelor declarate din cadrul turmelor şi supravegheau corectitudinea celor ce le
conduceau. Având în componenţa lor mici unităţi militare conduse de un
signifer
sau mai de grabă de un
beneficiarius
consularis,
stationes
reprezentau controlul cel
mai riguros din provincie
1207
. În cazul acestor staţii vamale pentru discuţia de faţă
importante sunt cele din interiorul provinciei, care, eventual, pot fi puse în legătură
şi cu trecerea turmelor înspre zonele alpine. Astfel, intră în discuţie cele de la
Pons
Augusti
,
Micia
,
Tibiscum
,
Ad Mediam
,
Drobeta
1208
. Se conturează astfel teritorii
apropiate de zonele colinare ale provinciei, pe unde probabil trecerea turmelor era
obligatorie (în acest sens similitudinea cu
Bovianum
şi
Saepinum
, din Italia apare
clar evidenţiată).
1205
Pentru Dalboşeţ această ideea a fost exprimată deja în anul 1995, de I. Piso.
1206
Corbier, 1983, p. 126–132.
1207
Ele sunt documentate în mod cert pe lângă punctele vamale ale provinciei, precum:
Dierna,
Micia, Partiscum, Pons Augusti, Apulum, Ampelum, Porolissum, Drobeta, Sucidava, Tibiscum
, poate
Potaissa
etc. Se observă că aceste puncte sunt în majoritatea cazurilor amplasate la frontierele
provinciei, doar cu două excepţii (
Pons Augusti
,
Potaissa
). Probabil, aici trebuie inclusă şi aceea
statio
de la
Samum
pentru
regio Ansamensium
.
1208
Gudea 1996, p. 130–131.




