227
public a fost descoperită în Italia şi ea oferă o bază de pornire în analiza întreprinsă
de noi în acest sens
1201
.
Inscripţia a fost descoperită la
Saepinum
(Italia) aşezată încă pe locul iniţial,
în anul 1905 şi a fost mult discutată în literatura de specialitate
1202
, pentru ineditul
informaţiilor oferite. În principal se menţionează un conflict între păstori şi autorităţile
din oraşele
Saepinum
şi
Bovianum
, provocat între păstori şi magistraţii oraşului şi
stationari
.
Magistraţii i-au învinuit pe păstori că erau sclavi fugiţi, iar
stationari
au
susţinut că bagajele şi caii erau furate şi ca atare, magistraţii au arestat păstorii, iar
bagajele au fost confiscate de către cei de la staţia de drum care supravegheau
traficul. Păstorii au reclamat situaţia fiscului imperial sub protecţia căruia se aflau,
iar acesta prin persoana prefectului pretoriului s-a pronunţat în favoarea păstorilor.
Intervenţia Statului în favoarea păstorilor demonstrează că aceste turme se aflau
sub protecţie imperială, iar taxa pe care trebuiau să o plătească pentru numărul de
animale constituia întotdeauna un motiv de discuţie între păstori şi autorităţile
locale, primii fiind mereu învinuiţi de încercare de eludare a plăţii corecte a taxelor.
Intervenţia statului la un nivel atât de înalt sugerează faptul că în acest caz a fost
vorba de turmele imperiale
1203
.
Plata pe care trebuiau să o achite păstorii la trecerea de pe drumurile publice
spre locurile de păşunat era numită
scriptura censoria
.
Ea
trebuia dată agenţilor
însărcinaţi cu perceperea acestor taxe, care îşi aveau sediul la Saepinum şi Bovianum.
Nu depindeau însă de fiscul imperial, ci erau concesionate unor
conductores
.
Conflictul de faţă oferă o bază de discuţie doar pentru a înţelege mai bine, eventual,
situaţia din provincia Dacia.
Se cuvin menţionate aici două lucruri: în primul rând faptul că turmele, în
drumul lor spre anumite păşuni montane, treceau în mod obligatoriu pe drumuri
publice, chiar prin anumite localităţi pentru care, la ieşire, trebuiau să plătească o
taxă pentru fiscul imperial, dar şi pentru oraşul respectiv prin care treceau. După
terminarea acestei operaţiuni, care la Saepinum a trezit aceea animozitate, turmele
intrau pe
calles
(cărări, poteci etc.) drumuri neamenajate ce străbăteau teritoriile
până la zonele de păşunat, unde accesul turmelor era liber şi unde acestea se
stabileau pentru o perioadă timp
în locurile plătite
pentru folosinţă, în locuri bine
precizate pe teren pentru odihna animalelor
1204
.
ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ A PĂŞUNILOR DIN DACIA,
CU PRIVIRE SPECIALĂ LA SUD-VESTUL PROVINCIEI
Analiza acestui domeniu de activitate este extrem de importantă pentru a
înţelege întregul proces de activitate economică care implică transhumanţa sub cele
două aspecte ale sale pe distanţe mari sau, dimpotrivă, mai mult mişcări ale
1201
Benea 2010 c, p. 45–74.
1202
CIL, IX, 2438; Grenier 1905, p. 307–308.
1203
Benea 2010, p. 45–74.
1204
Vezi în acest sens CIL, IX, 2826.




