226 / 530
225
Trecerea sarmaţilor prin Dacia
avea loc din spaţiul barbar dintre Tisa şi
Dunăre înspre nordul Dobrogei de astăzi, aproape de limitele Moesiei Inferior,
undeva lângă Tyras. Despre drumului urmat de sarmaţi iazigi spre fraţii lor roxolani, în
general în literatura de specialitate este acreditată ideea că acest lucru avea loc
dinspre Porolissum spre pasul Oituz şi mai departe prin
barbaricum.
Nu putem însă
exclude nici intrarea în Dacia, pe cursul Mureşului, pe la Micia şi în continuare,
spre estul provinciei spre pasul Oituz sau, dimpotrivă, a coborî pe Olt, a traversa
râul şi a trece de aici în
barbaricum.
Acest lucru putea însemna în acelaşi timp
aprovizionarea corespunzătoare cu sare pentru turmele de vite
1193
.
Dacă trecerea turmelor barbare de animale putea avea loc prin provincia
Dacia spre
barbaricum
, ar trebui să privim şi posibilitatea
ca din Dacia turmele de
vite să fi trecut înspre Dobrogea (Moesia Inferior) prin
barbaricum
pentru iernat?
Procesul putea avea loc şi invers din Moesia Inferior vara, spre păşunile alpine ale
Daciei
1194
.
Existenţa unor domenii imperiale pe teritoriul Moesiei Inferior este sugerată
de două inscripţii provenind de la Oescus, care atestă la intervale de timp personaje
care şi-au început cariera de cavaler ca şi
praefectus saltus
administratori ai unui
domeniu imperial
:
M. Titius M. F. Papiria Maximus
şi
T. Flavius Pap(iria)
Valentinus
1195
.
Arheologic, deşi pe teren se constată existenţa unor villae de dimensiuni
mari nu avem încă indicii în acest sens precum în Dacia, pentru descoperirile de la
Dalboşeţ.
Ipoteza nu prezintă deocamdată alte argumente directe clare (prin surse
epigrafice), dar menţinerea secole de-a rândul a obiceiului de trecere a turmelor de
oi din Transilvania înspre Dobrogea ar putea constitui un indiciu indirect în acest
sens, de continuitate din generaţie în generaţie, a unor drumuri pe care turmele le-au
urmat vara la păşunat în provincie, iar iarna în Dobrogea pentru iernat. O astfel de
modalitate de colaborare economică între cele două provincii de la Dunărea de Jos,
poate chiar pentru turme aparţinând casei imperiale, conturează mult mai bine acest
aspect al problemei.
Oricum, studiile arheo-zoologice întreprinse până acum pe oasele descoperite
în mai multe complexe arheologice – fie ele militare sau civile – au evidenţiat în
mod deosebit importanţa animalelor mari (bovine, cabaline) urmate de ovine,
caprine în alimentaţia locuitorilor din provincie
1196
. Acest lucru constituie dovada
cea mai clară a creşterii animalelor pe teritoriul provinciei. Mai mult se constată
existenţa chiar a două rase din fiecare categorie de animale una cu o talie mai mică,
socotită a fi de factură locală, dacică şi o altă cu o talie masivă, mai mare de import,
1193
Indirect spre această idee ne îndreaptă chiar menţionarea unor sclavi din serviciul unor
Conductores
Salinarum
de la Micia, Sânpaul, Domneşti Ilişua şi poate Porolissum (vezi mai jos în
acest capitol).
1194
Benea 2010 c, p. 55–60.
1195
CIL, III, 14211, 2; Ivanov 2005, p. 219–222.
1196
Gudea 2008, passim.