Istoria Banatului Antichitatea

221 / 530

220
Un loc distinct îl ocupă însă un document epigrafic printr-un monument
funerar provenind de la Sucidava, care atestă importanţa viticulturii1171. Monumentul
este cunoscut de mult în literatura de specialitate şi a fost comentat de mai multe
ori. Cea mai reuşită interpretare ni se pare cea oferită de I. Şandru. Inscripţia
reprezintă un testament practic prin care se oferă rodul a două iugera de vie şi
dreptul de folosire a unei casei, dacă cel care va prelua acestea bunuri se va îngriji
de respectarea comemorărilor prin sacrificii cu ocazia diferitelor sărbători ale
mormântului defunctului1172. Autorităţile localităţii Sucidava trebuiau să vegheze la
respectarea acestor doleanţe.
Viticultura a putut fi identificată mai ales prin uneltele de lucru adecvate,
precum cosoare de vie uşor curbate şi mici cuţitaşe din fier folosite pentru altoire1173.
Zonele de deal din centrul Banatului sugerează în mod deosebit locuri favorabile
cultivării viţei de vie. Ele se concentrează în zona de sud limitrofă Dunării, dar şi în
valea Almăjului, apoi spre nord în apropiere de Berzobis etc.
Numărul cosoarelor este redus, în partea noastră a Banatului fiind cunoscute
doar la Duleu, Dalboşeţ şi Tibiscum (câte 1 exemplar), faţă de totalul de 23 de
unelte identificate din descoperiri mai vechi la nivelul provinciei1174. Dar şi în acest
caz trebuie să avem în vedere refolosirea mereu a uneltelor vechi pentru
confecţionarea altora noi, începând cu secolul al III-lea.
Agricultura a reprezentat cea mai importantă ocupaţie tradiţională în rândul
populaţiei provinciei Dacia. Ea a trebuit să asigure nevoile populaţiei la care s-au
adăugat şi obligaţiile către Stat în principal, din care armata ocupa locul central.
Dacia apare în primul rând ca o mare exportatoare de cereale şi de animale alături
de materii prime pentru imperiu.
Creşterea vitelor1175. Condiţiile naturale. Păşunile ocupau o suprafaţă mare
pe întreg teritoriul Daciei, cuprinzând diferite porţiuni de teren atât în zonele
montane din estul, sudul şi vestul provinciei, cât şi în cele de deal şi chiar din câmpie.
Existenţa unui relief echilibrat oferea condiţii optime pentru practicarea păşunatului în
diferitele sale forme, mai apropiate sau mai îndepărtate de aşezările de reşedinţă fie
ele sate sau chiar villae rustice. De aici nu poate fi exclusă, practicarea trans-
humanţei la distanţe mari care presupunea ducerea turmelor spre zonele alpine.
În acelaşi timp, prezenţa unor câmpii joase precum cea a Dunării, chiar a
Tisei şi a Moldovei (Bugeac)1176 ofereau condiţii prielnice pentru iernatul turmelor
mari chiar dacă ele apar în afara provinciei Dacia. Cum se va fi realizat acest lucru
pe care îl presupunea S. Dumitraşcu, este greu de reconstituit dar, cu o oarecare
probabilitate se poate accepta în anumite limite, cum ar fi de pildă în zona de sud a
Daciei, de câmpie a Olteniei aflată în interiorul provinciei sau chiar teritoriul din
1171 IDR, II,18; Şandru 2003, p. 197–199.
1172 Şandru 2003, p. 196–204.
1173 Alte unelte precum săpăligile, topoarele pot fi adăugate acestora.
1174 Regep, Tutilă 2010, p. 33–36.
1175 Benea 2010, p. 48–63 am preluat mai multe capitole din studiul respectiv.
1176 Dumitraşcu 1979 p. 36–37.