Istoria Banatului Antichitatea

222 / 530

221
faţa Oltului între râu şi limes-ul transalutan. Dacia avea din punctul de vedere al
condiţiilor geografice o situaţie favorabilă sub aspectul nu numai al existenţei
păşunilor, dar şi ale unor condiţii auxiliare indispensabile. Zonele de păşunat erau
bine aprovizionate cu surse de apă, iar în multe cazuri, cum ar fi în sud-estul
Transilvaniei (Sânpaul, Mărtiniş etc.), nordul Daciei (în jurul oraşelor Napoca şi
Potaissa), sau pe valea Oltului, la Ocnele Mari şi cu indispensabila sare, identificată
prin numeroasele saline1177. Toate aceste elemente trebuie să fi contribuit la
organizarea şi derularea în condiţii optime a acestei ocupaţii cu caracter agricol.
Păşunile erau o componentă esenţială a economiei agricole antice prin aportul
adus în economia de subzistenţă a populaţiei prin produsele directe carne, lapte,
brânză, la care se adaugă şi lâna pentru postavuri sau alte piese de îmbrăcăminte.
Încă înainte de cucerirea romană, în structura economică a Daciei păşunile au
ocupat un loc distinct în economia agrară, dar despre acest lucru nu deţinem nici o
informaţie literară, cel mult prezenţa anumitor resturi osteologice în complexele
arheologice de locuit sunt dovezi ale creşterii animalelor care pot fi puse astfel
indirect în legătură cu folosirea păşunilor.
Prezenţa animalelor pe anumite scene de pe Columna lui Traian, chiar dacă
nu trebuie să atribuim acestor reprezentări decât mai mult o valoare artistică,
dovedeşte că ele au făcut parte din imensa pradă de război luată de romani din
Dacia1178.
O interesantă incursiune privind creşterea animalelor, reflectată de reprezentări
pe reliefurile cavalerilor danubieni, ne propune Maria Vasinca Hadiji. Ea a
constatat pe unele plăcuţe votive de plumb sau marmoră îndeosebi reprezentări de
berbeci sau capete de berbeci, peşti etc. indiciu al importanţei acestor animale în
banchetul cultic1179. Într-un alt studiu recent, M. Crînguş aduce în discuţie repre-
zentări specifice de pe monumentele funerare din spaţiul provinciilor dunărene
pentru mediul rural şi ocupaţiile tradiţionale. Pentru Dacia intră în discuţie o
reprezentare de la Şeica Mică1180.
Existenţa unor mari efective de vite în noua provincie romană trebuie să fi
fost stimulată de volumul mare al consumului datorită nevoilor populaţiei, ale
armatei şi implicit obligaţiile faţă de Stat pe care Dacia le avea de îndeplinit.
Apariţia marilor centre urbane (11 la număr) în Dacia, fiecare cu nevoi proprii de
aprovizionare de carne, castrele romane, vici militares din preajma lor, aşezările
rurale în sine, toate solicitau o producţie mare pentru consum obţinută fie din
mediul aşezărilor rurale, fie produse de fermele romane (de tip villa rustica)1181.
Pe baza analizei resturilor osteologice descoperite în diferite complexe arheo-
logice s-a dovedit existenţa unor rase de animale cu o talie mai mare aduse din
1177 Benea 2007 c, p. 91–114.
1178 Lucru ilustrat de reprezentările de pe Columna lui Traian, care reprezintă simbolic animalele
ridicate ca prada de război, de noua ocupaţie romană între care ovinele apar cel mai bine reprezentate.
1179 Vasinca Hadiji 2010, p. 75–82.
1180 Crînguş 2010, p. 15–29.
1181 Gudea 2005, p. 257–260.