220 / 530
219
fierului
1166
. În atare situaţie, numărul mic de unelte din fier pare plauzibil. În castrul
de la Tibiscum, de pildă, au fost descoperite două depozite de fier vechi, plumb şi
bronz depuse într-un
mortarium
din marmură şi un vas de lut în care au fost
adunate cu grijă piese de factură romană pentru reciclarea metalului (cuie, piroane,
scoabe etc.). Ele au fost adunate de pe suprafaţa castrului şi a aşezării într-o vreme,
când lipsa de metal impunea asemenea măsuri, specifice pentru Epoca romană
târzie. În acelaşi timp, un mic depozit de unelte agricole de fier format dintr-un
brăzdar de fier, sape, săpăligi a fost descoperit în castru în timpul cercetărilor lui
M. Moga.
Recent, D. Rancu a prezentat într-o comunicare un nou depozit de resturi
metalifere din fier, descoperite în apropiere de edificiul de la Dalboşeţ
1167
.
Dacă ar fi să menţionăm ce anume se cultiva în sud-vestul Daciei, prin
descoperiri arheologice putem menţiona că au fost identificate arheologic la
Tibiscum
în pivniţa din clădirea VIII, trei recipiente mari de lemn cu
grâu, mei
şi
boabe de mazăre
. Un al patrulea recipient (butoi) nu avea nimic, doar pe fund o
piatră mare, ceea ce ar putea sugera un conţinut mai perisabil, precum brânza (?).
Toate fuseseră trecute prin foc. În castru, într-o baracă au apărut într-un nivel de
incendiu
doi căţei de usturoi, alături de boabe de grâu carbonizate
. În groapa cu
cenuşă din faţa unui cuptor de olărie din secolele III–IV, tot din clădirea VIII
a
vicus
-ului militar de la Tibiscum au apărut
sâmburi de cireşe, alături de oase
de pasăre.
La nivelul provinciei Dacia se cultivau plante specifice climei, menite a
asigura în principal nevoile populaţiei. Un loc distinct îl deţinea aici armata ale
cărei nevoi aveau prioritate în principal pentru producţia agricolă a provinciei. În
puţine cazuri există mărturii epigrafice care pot fi puse în legătură cu produse
agricole din Dacia.
La Alburnus Maior, pe o tăbliţă cerată păstrată fragmentar este menţionat
preţul unor legume, precum:
ceapa
şi
salată
1168
. Interesantă este o informaţie epigrafică
de la Ulpia Traiana, care atestă existenţa aici a unui colegiu de
pomarenses
cultivatori de fructe sau negustori de fructe
1169
. Importanţa unor astfel de cultivatori
pentru provincie apare ca având un loc distinct, probabil de aici, de la Ulpia
Traiana, urma difuzarea producţiei de fructe.
Desigur, un loc distinct îl deţinea
viticultura
, documentată şi ea destul de
puţin din punct de vedere arheologic în mai toate zonele provinciei Dacia
.
O
singura
cella vinaria
a fost descoperită la
Potaissa
,
punctul „Dealul Şuia”
1170
. Ea
făcea parte din construcţiile anexe ce aparţineau de o
villa
suburbana.
Alte dovezi
arheologice ale existenţei unor teascuri în provincie nu deţinem până în acest
moment.
1166
Benea 2008, p. 38–41.
1167
Comunicare susţinuta la Universitatea de Vest din Timişoara, la simpozionul dedicat
agriculturii, aprilie 2010.
1168
IDR, I, TabCer. DXVII.
1169
Piso 2005 b, p. 429–434.
1170
Cătinaş, Bărbulescu 1979, p. 101–126.