17 / 530
16
Ormos Szigmond
22
o personalitate marcantă politică timişoreană a adunat o
impresionantă colecţie de piese arheologice şi numismatice şi de artă, care au format
ulterior, fondul iniţial de bază al viitorului muzeu al Banatului din Timişoara.
O serie de piese din colecţia lui L. Böhm de la Bela Crkva au fost publicate
de colecţionar şi au făcut obiectul unor articole speciale publicate în revistele
austriece şi maghiare ale vremii
23
.
Începuturile cercetărilor arheologice romane vizau în secolul al XIX-lea,
cercetări de teren pentru identificarea unor situri sau descoperirea unor monumente
epigrafice ce urmau să fie incluse în
corpus
-ul inscripţiilor
Th. Mommsen
.
Nu mai puţin importantă a fost încercarea făcută înainte de Primul Război
Mondial de către generalul de divizie
N. Cena
de a salva monumentele de la Mehadia
prin săpături proprii destul de exacte judecând după macheta realizată după
indicaţiile sale şi muzeul încropit cu această ocazie la Băile Herculane
24
. Cea mai
mare parte a inventarului acestui muzeu s-a pierdut, dar şi jurnalele sale de însemnări.
În perioada interbelică, cercetări arheologice asupra unor situri militare romane
au fost doar câteva. În anii 1923–1924 au fost iniţiate de către Universitatea din
Cluj sub conducerea prof.
G. G. Mateescu
primele cercetări la castrul de la
Tibiscum
fiind dezvelit un complex de terme în sectorul de sud al castrului mare.
Ele sunt încă inedite şi practic pierdute după moartea prematură a profesorului.
O a doua încercare de cercetare a unei fortificaţii romane a fost întreprinsă de
prof
. Gr. Florescu
la castrul de la
Arcidava
(Vărădia). Rezultatele au fost publicate
destul de repede şi până de curând au reprezentat singurele informaţii despre acest
castru
25
.
Între anii 1942–1948, prof.
M. Macrea
cu o echipă a Universităţii din Cluj a
desfăşurat cercetări arheologice în castrul şi aşezarea civilă romană de la Mehadia.
Pe baza jurnalului de săpătură, o parte a rezultatelor au văzut lumina tiparului
postum mult mai târziu, de abia în anul 1993
26
. După cercetările arheologice
întreprinse a urmat o perioadă de mare linişte în cercetarea fortificaţiei romane
27
.
Conform cercetărilor efectuate în castru de prof. M. Macrea, la Mehadia s-au
stabilit trei mari etape de locuire: o fază de pământ, o fază de piatră, urmată de o cu
refacere în timpul lui Severus Alexander, urmată de o ultimă refacere din epoca
romană târzie, atribuită lui Constantin cel Mare. În
vicus
-ul militar s-au constatat
locuiri intense în sectoarele de
vest
,
sud
şi pe o terasă superioară spre
nord
, înspre
Plugova
28
.
În perioada postbelică coordonarea săpăturilor arheologice o deţinea Muzeul
Banatului din Timişoara, la care s-au alăturat, apoi muzeele recent înfiinţate din Reşiţa
şi Caransebeş, fiind extinse investigaţiile arheologice în mai toate epocile istorice.
22
Turcuş 2012, passim.
23
Böhm 1867, p. 41–52; Böhm 1880, passim etc.
24
Gudea, Moţu 1993, p. 12.
25
Florescu 1934, p. 60–72.
26
Macrea, Gudea, Moţu 1993.
27
Cercetările au fost publicate
postum
după moartea profesorului M. Macrea de către N. Gudea,
pe baza materialului din Muzeul din Cluj-Napoca (Macrea, Gudea, Moţu 1993).
28
Macrea, Gudea, Moţu 1993, passim.