Istoria Banatului Antichitatea

209 / 530

208
două legiuni ale Daciei poate fi urmarea fie a înlocuirii unităţii care staţionase aici,
respectiv cohors III Delmatarum, care nu se afla în sediu de garnizoană, fie
anumite evenimente militare din apropierea Dunării au determinat aducerea unor
efective mai mari în zonă alături de unitatea amintită 1104.
Sectorul de nord al vicus-ului militar de la Mehadia a fost complet distrus,
aici stratul antic se află la adâncimea de 1,70 m sub un strat de nisip aluvionar. Se
pare, că sectoarele de vest, sud şi est nu au fost afectate de această inundaţie.
Ulterior, un sistem de şanţuri a fost trasat pe fiecare latură, restrângând arealul
locuit din jurul fortificaţiei la cca. 70–80 de m. Prezenţa acestei vexillaţii aici
dovedeşte refacerea şi folosirea în continuare, din punct de vedere militar, a
arealului din faţa culoarului Timiş–Cerna, importantă cale de acces spre centrul
provinciei Dacia. Tezaurele descoperite ascunse în această vreme până la aban-
donarea Daciei apar cu deosebire în sudul Banatului, ceea ce conduce la ideea că
aici au avut loc evenimente militare care au impus măsuri speciale, probabil atacuri
barbare pe Dunăre cu corăbii.
Astfel, în anii următori domniei lui Filip Arabul, în sudul Banatului sunt
consemnate mai multe tezaure monetare descoperite la: Bocşa Română1105,
Cuptoare1106, Mehadia (toate în jud. Caraş-Severin)1107. La acesta se va adăuga şi
un mare tezaur descoperit la Băile Herculane (II) din vremea lui Trebonianus
Gallus (II) (Caraş-Severin) 1108.
Tezaurul monetar descoperit la Băile Herculane era format din cca. 900 de
antoninieni, care, cronologic, cuprind o paletă largă de monede de la Titus şi până
la Trebonianus Gallus1109. Tipologic acest depozit de încadrează între cele datând
din timpul lui Trebonianus Gallus şi Volusianus. Monedele dovedesc izbucnirea
unor noi tulburări provocate de carpi, daci liberi, sarmaţi la graniţele Daciei, în
condiţiile atacului general al goţilor conduşi de Cniva asupra Dunării. Lucrări de
refacere ale unor drumuri sunt sugerate de o descoperire epigrafică de la
Lăpuşnicel şi anume o bornă de drum păstrată în trei fragmente cu textul parţial
martelat. Inscripţia a fost întregită şi atribuită fie lui Trebonianus Gallus şi fiului
său Volusianus1110 sau lui Gallienus şi tatăl lui său Valerianus1111. Textul ar dovedi
refacerea unei căi de comunicaţie, probabil dintre Praetorium şi zonele miniere de
la Sasca Montană şi Slatina Nera1112.
Lipsesc informaţii epigrafice despre dislocarea unor unităţi militare în acest
sector al provinciei Dacia. Se conturează o instabilitate şi nesiguranţa a aşezărilor
din partea sudică apropiate de Dunăre, ceea ce presupune dificultăţi în navigaţia pe
1104 Benea 2008, p. 27–30.
1105 Suciu 2000, nr. 26.
1106 Suciu 2000, nr. 46.
1107 Suciu 2000, nr. 84.
1108 Suciu 2000, p. 104–106.
1109 Suciu 2000, nr. 17.
1110 Fodorean 2006, p. 77–78.
1111 Mai nou Piso 2011, p. 326–327, textul a fost întregit astfel […….]/[Vo]lus-/iano p(io)
[f(elice) Aug(usto)/[a…] milia p(assuum)/[…?]X[…?].1112 Piso 2011, p. 328 cu bibliografia respectivă.