208 / 530
207
poate dinspre Dunăre, al treilea depozit în
barbaricum
, la Timişoara
atrage atenţia
spre existenţa unor evenimente militare în zonă
1097
.
În aceşti ani, în orice caz până în ultimul deceniu ale existenţei provinciei
Dacia,
castrul de la Mehadia
a fost abandonat în urma unei mari inundaţii
provocate de revărsarea unui pârâu de munte Bolvaşniţa afluent al râului Belareca.
Importanţa sa strategică pentru blocarea accesului prin culoarul Timiş–Cerna spre
centrul Daciei era majoră.
Cercetările arheologice efectuate în ultimii ani au demonstrat că pătrunderea
puhoiului de ape s-a produs prin poarta de nord a castrului (
porta
praetoria
),
producând distrugerea integrală a clădirilor din interior. Cum poarta de nord era o
poartă dublă, cu lăţime de 8,70 m, probabil cu o spina centrală – un pinten – de
separare a celor două culoare de acces, care a fost spulberat şi şuvoiul a lovit apoi,
turnul de est al porţii distrugându-l în mare parte. Interiorul fortificaţiei a fost
distrus până la adâncimea de cca. 2,00 m ne mai rămânând nimic din edificiile
construite (barăci, comandament etc.). Doar
via praetoria
şi-a păstrat nealterată
structura
1098
. Nu avem informaţii unde anume s-a retras cohors III Delmatarum,
urmele unui alt castru nu au fost sesizate până acum la Mehadia. Judecând după o
monedă descoperită la baza depunerii aluvionare, datând din vremea lui Filip
Arabul, putem presupune că acest eveniment s-a produs cândva în această vreme
sau în anii următori până în vremea lui Gallienus inclusiv
1099
.
Se pare că fortificaţia a fost părăsită pentru un deceniu sau două, dar în epoca
romană târzie a urmat reamenajarea fortificaţiei în interior. În toate sondajele
efectuate între anii 2000–2006, a fost atins nivelul solului viu, care se afla la
adâncimea de 1,60–1,80 de piatră de râu, nisip galben aluvionar, care a dezafectat
complet stratul roman, fără urme de construcţii. Peste nivelul de piatră de râu şi
nisip aluvionar a fost întins un strat de lut bătut, la adâncimea de 0,30–0,50 m, pe
care s-au făcut amenajările romane aparţinând epocii lui Constantin cel Mare.
Ştampile ale LEG XIII Gemina au fost descoperite refolosite în thermele castrului
în cursul săpăturilor efectuate de către M. Macrea
1100
. Ele par tipuri timpurii, sugerând
luarea materialului de construcţie din alte locuri şi aducerea în noua fortificaţie.
În cursul cercetărilor efectuate de M. Macrea în anii 1946–1947, a fost
descoperită o ştampilă comună a legiunilor a V-a Macedonica şi a XIII-a Gemina
1101
.
La Băile Herculane, din descoperiri mai vechi este cunoscută o ştampilă a legiunii
a V-a Macedonica
1102
. Tot aici s-ar fi descoperit o cărămidă cu un text considerat
dubios VEXILLATIO DACIARUM, atribuită pe bună dreptate fazei de sfârşit a
provinciei Dacia
1103
. Menţiunea unui detaşament comun format din soldaţii celor
1097
Petac 1996–1997, p. 81–84. Cele două depozite de la Bozovici descoperite încă în secolul
al XIX-lea au dispărut ca atare, ele nu pot aduce în discuţie alte elemente istorice.
1098
Vezi mai sus în acest capitol.
1099
În orice caz, la Mehadia, în vremea lui Gallienus unitatea apare menţionată într-o inscripţie
cu apelativul de
Valeriana Galliena
(IDR, III, 1, 77).
1100
Benea 2007 a. p. 275–282, cu întreaga discuţie.
1101
IDR, III, 1, 102.
1102
IDR, III, 1, p. 120.
1103
IDR, III, 1, 73, vezi Benea 2008, p. 29.