212 / 530
211
V. ASPECTE PRIVIND VIAŢA ECONOMICĂ
SITUAŢIA PROPRIETĂŢII ÎN PROVINCIA DACIA
STADIUL CERCETĂRILOR
Cucerirea romană a Daciei şi formarea provinciei nord-dunărene au schimbat
din temelii sistemul de administrare a teritoriului, lucru determinat în primul rând
de faptul că, prin recensământul asupra pământului acesta, a devenit
ager publicus
în proprietatea Statului Roman, iar resursele minerale au intrat în patrimoniul
imperial. Din vechea distribuire a proprietăţilor funciare dacice nu au mai rămas
urme identificabile. În orice caz, nu deţinem nici o informaţie cât de mică în acest
sens. Aceasta, ar putea fi în principal cauză pentru care în Dacia nu sunt menţionate
prea multe structuri ale populaţiei indigene de tipul unor
civitates
(sunt cunoscute
doar
civitas Sucidavensis
şi
civitas Arcobadarensis
(Ilişua)). Chiar dacă o parte a
nobilimii dacice a acceptat mai repede pe noii cuceriţi trecând de partea lor, nu avem
indicii că şi-au păstrat într-un fel sau altul proprietăţile. Practic, toate proprietăţile
regale dacice, ale aristocraţiei şi chiar ale populaţiei de rând au fost transformate în
ager publicus
prin recensământul pământului (
centuriatio
) efectuat imediat după
cucerire, poate încă, în prezenţa împăratului Traian
1122
. Alături de resursele solului
şi păşunile au intrat în patrimoniu imperial. De la început, însă trebuie să avem în
vedere faptul, că păşunile aflate în
domeniul imperial
erau administrate direct de
Stat sau au fost date în administrare unor arendaşi (
conductores
), lucru care se întâmplă
în timpul domniei Severilor sau cu câteva decenii înainte de această dată.
Terenurile pe care se aflau păşunile ocupă o suprafaţă importantă din întreg
teritoriul provinciei Dacia, cu zone montane, de podiş sau colinare, chiar şi cu
teritorii de mlaştină, aflate în centrul podişului transilvan, zonele sud-carpatine, sau
din sud-vestul provinciei au fost incluse în acelaşi sistem de centuriaţie, similar cu
cel al terenului agricol în sine. Pentru păşunat se foloseau şi pădurile bogate în
frunze, anumite fructe (ghindă, castane, de pildă etc.) şi chiar coaja unor pomi
1123
.
În unele provincii din vestul Imperiului, sistemul de măsurare a terenului a
putut fi reconstituit. Pentru Dacia acest lucru rămâne încă un deziderat!
În momentul măsurătorilor, se putea întâmpla lucru menţionat de izvoarele
literare – ca, din cauza dificultăţilor terenului împădurit sau nu, unele porţiuni să
rămână înafara măsurătorilor sau, dacă au fost măsurate, ele nu au fost împărţite
alături de terenul arabil şi au rămas nedistribuite. Ele deveneau păşuni comune,
denumite
ager
compascuus
,
pentru locuitorii din zonă
1124
.
Acest teren necultivat nu
1122
Kübler 1949, sv.
Pascua
, 2055.
1123
Kübler 1949, sv.
Pascua
, 2053.
1124
Kübler 1949, sv.
Pascua
, 2053–2054.