Istoria Banatului Antichitatea

215 / 530

214
ORGANIZAREA EXPLOATĂRII PĂMÂNTULUI
1. Forma de organizare tipică în agricultură romană este reprezentată de
ferma rurală (villa rustica). Ea este amplasată de obicei, în mijlocul proprietăţii.
Cercetările arheologice efectuate până acum în Dacia nu au permis stabilirea
dimensiunilor ocupate de astfel de amenajări. În general, se presupune că în Dacia
nu au existat villae rusticae senatoriale cu proprietăţi peste 250 ha. Desigur,
dimensiunile clădirii de la Dalboşeţ presupusă mai sus, ca făcând parte din sediile
domeniilor imperiale putea avea şi un astfel de caracter. Nu deţinem informaţii
documentare în acest sens, întrucât nu au apărut până acum materiale arheologice
în inventar care să permită astfel de concluzii. În general pentru Dacia se apreciază
existenţa mai mult a unor ferme de dimensiuni medii (până la 100 ha) şi mici (până
la 50 ha). Ca o caracteristică principală în Dacia, a dominat acordarea de parcele de
pământ, veteranilor.
În urma unor cercetări arheologice, în provincia Dacia au fost identificate
numeric mai multe construcţii din mediul rural, care, de obicei, prezintă un singur
corp de clădire1130.
În rare cazuri, au fost identificate mai multe anexe gospodăreşti şi mai ales un
zid de incintă, care închidea întregul complex. Este cazul unor descoperiri de la
Hobiţa, Chinteni, Ciumăfaia, Apoldu de Sus – Levejoare, Apoldu de Sus – punctul
curtea Velii, Miercurea Sibiului – punctul Coşcane etc.1131. Nu putem afirma cu
certitudine existenţa unor ferme specializate pe producţia de cereale, viticultură sau
creşterea animalelor, dar în unele cazuri acest lucru se evidenţiază prin anumite
amenajări (grajduri mai ales, sau unelte specifice etc.). În bună măsură, cele mai
cunoscute ferme rurale au fost descoperite în teritoriile unor oraşe precum Ulpia
Traiana Sarmizegetusa, Napoca.
Pentru sud-vestul Daciei Romane situaţia este destul de dificilă, în mare parte
datorită numărului mic de cercetări în acest domeniu. Într-un studiu recent, O. Bozu
a încercat prezentarea tuturor construcţiilor descoperite de-a lungul drumurilor
imperiale atribuindu-le un caracter public sau privat. Desigur, credem că se impune
o selecţie mai riguroasă a acestor descoperiri şi ca atare, nu vom lua în discuţie
decât acele edificii care au în opinia noastră strict caracter rural1132.
Cercetările efectuate în sud-vestul Daciei au constatat prezenţa unor edificii
de tip fermă rurală la Iaz1133, Caransebeş – punctul Măhala 1134, halta Caransebeş –
Triaj1135, Brebu1136, poate şi Criciova(?)1137 în teritoriul municipiului Tibiscum.
1130 Aici poate fi si o carenţă de cercetare arheologică nefiind studiată întreaga suprafaţa
amenajată şi astfel anexele gospodăreşti au rămas în bună măsură necunoscute.
1131 Glodariu 1977, p. 950–989; Popa 2002, passim; Gudea 2008, passim.
1132 Bozu 2008, p. 81–105.
1133 Rogozea, Bona 1996, p. 61.
1134 Iaroslavschi 1975, p. 359–364. Clădirea descoperită în punctul Câmpul lui Corneanu a fost
atribuită mai nou unui templu, ceea ce apare mult mai corect (vezi Piso, 1995c, p. 83–86).
1135 Timoc, Micle, Maniu 2003, p. 101–108.
1136 Bozu 1981, p. 125–131.
1137 Benea, Bejan 1989–1990, p. 131.