Istoria Banatului Antichitatea

206 / 530

205
primiseră apelativul de ANTONINIANA, indiciu al fidelităţii faţă de împărat.
Numărul mare de apelative militare de acest fel acordate trupelor din Dacia, care
apar amintite epigrafic în toată provincia, sugerează, alături de cele două legiuni
a XIII-a Gemina şi a V-a Macedonica, unităţile auxiliare care au fost selectate
pentru armata de campanie formate din detaşamente sau unităţi întregi. Este puţin
probabil, deşi nu imposibil ca împăratul să fi vizitat provincia Dacia de-a lungul
frontierelor sale. Pentru că multe unităţi se aflau în afara căilor principale de acces,
această ar fi soluţia cea mai plauzibilă.
În anii 232–233 a avut loc o nouă campanie militară condusă de Severus
Alexander (222–235) în Orient împotriva parţilor. În armata de campanie au fost
selectate şi efective din provincia Dacia. Un studiu referitor la participarea trupelor
din Dacia la campania din Orient a oferit posibilitatea, pe baza emisiunilor
monetare ale oraşului Niceea (Bithynia), în anii respectivi, pentru plata nevoilor
militare ale campaniei, să identifice mai multe centre militare ale Daciei, de unde
anumite trupe au fost dislocate în corpul expediţionar. Pe baza descoperirilor
monetare emise la Niceea datate în anii 232–233 apărute în castrele de la Mehadia
(1) şi Tibiscum (11 exemplare), poate fi presupusă prezenţa, în armata de campanie
a următoarelor unităţi auxiliare: Cohors III Delmatarum care avea apelativul de
Severiana (Praetorium) şi una sau două din cele trei trupe auxiliare staţionate în
castrul de la Tibiscum1091.
Nu avem prea multe ştiri despre activitatea trupelor din sud-estul Daciei
romane. Doar, în castrul de la Micia este amintită cohors II Flavia Commagenorum
care reface băile cohortei, unitatea deţinea apelativul de Severiana Alexandriana1092.
Dinastia Severilor (193–235) încheie o perioadă o perioadă de câteva
decenii de prosperitate economică în provincia nord-dunăreană, dovadă a ridicării
unor aşezări la rangul de municipia (Tibiscum, Dierna), a unor relaţii comerciale
evidenţiate în Dacia de descoperirile de amfore, marmură şi artefacte de tot felul de
la obiecte de necesitate până la podoabe ori piese de echipament militar ce
dovedesc contacte pe areale întinse în Imperiu.
Sub aspectul dislocărilor de unităţi militare în sectorul se sud-vest al Daciei,
desele campanii militare organizate în Orient sau chiar conflicte locale la frontiere
au impus anumite măsuri de întărire a segmentului de frontieră fluvială dunăreană
probabil ca urmarea deselor atacuri constatate cu corăbiile barbare pe Dunăre.
Epoca Severilor debutează cu reluarea activităţii în mai multe castre părăsite
după anul 106 amplasate pe malul de sud al Dunării, în Regiunea Porţilor de Fier,
în provincia Moesia Superior, care vor dubla supravegherea traficului fluvial şi
paza aşezărilor rurale. Aceasta este un indiciu asupra unor nevoi stringente de
controlare a navigaţiei pe Dunăre, după războaiele marcomanice.
Surprinzător, dar pe malul de nord al Dunării în castre sau stationes (?)
respectiv la Cuvin, Vârşeţ (Serbia), Pojejena poate Moldova Nouă(?), Gornea cu o
1091 Benea 2006, p. 693–699.
1092 IDR, III, 3, 46.