207 / 530
206
statio
(?), apar ştampile ale legiunii a VII-a Claudia, dovadă a staţionării unor
detaşamente în aceste locuri. Mai greu ar fi de crezut ipoteza aducerii materialului
tegular făcut de armata din sudul Dunării.
Nu credem că acest sistem de întrajutorare între provincii, a condus la
modificarea frontierelor provinciei Dacia în acest sector, prin atribuirea castrelor de
pe malul de nord al Dunării, Moesiei Superior.
*
Perioada care urmează până la mijlocul secolului III este dificilă pentru
întreaga provincie Dacia, iar sectorul de sud-vest se va resimţi de asemenea din
cauza numărului mic de trupe auxiliare marcate de evenimente militare asupra
cărora nu suntem informaţi epigrafic decât laconic sau doar presupunem pe baza
unor descoperiri arheologice sau numismatice.
Gordianus III (238–244)
în urma unor mişcări ale parţilor la frontiera de est
a
Imperiului va organiza o nouă armată de campanie în Orient împotriva regatului
parthic. Din provinciile dunărene se vor aduna mai multe corpuri expediţionare.
Acest lucru a avut loc şi în provincia Dacia. Este posibil ca acordarea apelativului
de
Gordiana
unui număr restrâns de trupe auxiliare, alături de legiunile a XIII-a
Gemina şi a V-a Macedonica să constituie un indiciu al faptului, că aceste trupe au
avut efective în armata de campanie. În sud-vestul Daciei, la
Drobeta,
este amintită
cohors Thracum I Sagittariorum
1093
. Se adaugă alte două informaţii epigrafice
onorifice fragmentare una provenind de la
Tibiscum
1094
şi alta de la
Praetorium
1095
,
cu partea inferioară a monumentelor distrusă pe care nu apare numele dedicantului
şi pe care le atribuim unităţilor militare din castrele respective: poate
cohors I
Vindelicorum
sau unul din cei doi numeri de palmyreni sau mauri şi respectiv
cohors
III Delmatarum.
Pentru o perioadă de timp, între anii 243–244, în partea de sud-vest a Daciei,
numărul unităţilor militare este şi mai restrâns. Probabil din această perioadă devin
o prezenţă permanentă detaşamentele legiunilor din Moesia Superior. Lipsa masivă
de trupe din provinciile dunărene se va resimţi încă din timpul pregătirii campaniei
pentru Orient,
când atacurile barbare vizează dinspre est Moesia Inferior şi chiar o
parte a Daciei sud-carpatice. Atacurile se vor generaliza în timpul întoarcerii
trupelor din Orient după ridicarea la tron a împăratului Filip Arabul (244–249). De
acum, se pare că provincia Dacia a fost principalul teritoriu vizat de atacurile barbare
care se desfăşurau de-a lungul întregii frontiere cu
barbaricum
şi chiar pe Dunăre.
În sud-vestul Daciei (care corespunde parţial Banatului) apar trei tezaure
monetare la
Bozovici I şi II
şi un altul în
Timişoara (II)
care se încheie cu monede
de la Gordianus al III-lea
1096
. Dispunerea a două depozite în teritoriul provinciei,
cele de la Bozovici, pledează pentru a presupune o stare de nesiguranţă, venită,
1093
IDR, II, 23.
1094
Benea 1997, p. 107–108.
1095
Benea 2008, passim.
1096
Suciu 2000, nr. 28, 29, 119.