204 / 530
203
În opinia mea în discuţie intră şi legaţii Daciei
Pomponius Liberalis
(202/203–?205), (
Ti?
)
şi
Claudius Gallus
(205/206–207)
1085
.
Fără a putea aduce prea multe elemente noi în această discuţie, credem că
unităţile auxiliare adunate la Micia au avut menirea de a închide şi opri la un moment
dat o pătrundere pe valea Mureşului a unor atacuri barbare. În orice caz, eveni-
mentele s-au desfăşurat în jurul castrului de la Micia sau în arealul avut de castru,
ca teritoriu militar. Acest lucru demonstrează că
mişcări ale triburilor barbare aveau
loc în permanenţă la graniţele provinciilor dacice
, poate din cauza permutărilor ce
aveau loc în această perioadă în întreg spaţiul barbar european al zonei.
Nu putem exclude şi o altă posibilitate privind o eventuală construire a
valului de pământ în faţa Tisei înspre nord de Mureş până în dreptul nord-vestului
provinciei Dacia.
Nu avem alte dovezi care să confirme şi să argumenteze această
idee.
Din timpul domniei comune a lui
Caracalla
şi
Geta
(211–212) provin de la
Tibiscum două inscripţii ridicată de
immunes
al statului major. Ambele monumente
au fost dedicate zeiţei
Minerva Augusta
. Primul de către
Aur. Candidianus,
actarius
pentru sănătatea lui Caracalla şi Geta
1086
. Iar cel de al doilea altar votiv a
fost recent descoperit în clădirea IV din castru mare, în poziţie secundară, dedicat
de asemenea Minervei Augusta, tot de un
actarius
1087
.
P. Aelius Servius veteran din gradul de
optio
dedică o inscripţie pentru geniul
unităţilor din castru, respectiv al
numerus
-ului de palmyreni şi al cohortei, zeilor
patriei, pentru sănătatea celor doi împăraţi Caracalla şi Geta. Monumentul a fost
ridicat în anii 211–212
1088
. Ulterior, în timpul domniei lui Caracalla a avut loc
martelarea numelui fratelui său Geta.
Vizita împăratului Caracalla în Dacia, în anul 214, venea după decenii în care
împăraţii nu au manifestat suficient interes pentru a ajunge în provincia nord-
dunăreană. Conform izvoarelor literare s-ar părea că la graniţele de nord ale Daciei
apăruseră anumite mişcări barbare care ameninţau provincia, judecând după
primirea unor delegaţii ale quazilor, la Porolissum în timpul vizitei.
Dar, în acelaşi timp, Dacia ca provincie era cea mai militarizată dintre toate
cele de la Dunărea de Jos şi de Mijloc. Nu atât numărul legiunilor, egalizat în toate
provinciile printr-o decizie a lui Caracalla, credem că au contribuit la alegerea
Daciei pentru vizita imperială, cât mai ales prin numărul mare al efectivelor de
trupe auxiliare regulare şi neregulate. Situaţia militară excelentă a Daciei l-a
determinat pe împărat să vină în Dacia în principal pentru formarea unui corp
expediţionar pentru campania din Orient. De fapt, Caracalla a ajuns în nordul
Daciei tocmai în încercarea de a stabili contacte şi de a încheia acorduri cu triburile
vecine provinciei, pentru a asigura liniştea la frontiere pe durata campaniei din
1085
Piso 1983, p. 161–166.
1086
Petrescu, Rogozea 1991, p. 122; Benea 1997 a, p. 107–118.
1087
Monumentul va fi publicat de către C. Timoc.
1088
IDR, III, 1, 136, 142, 149.