15 / 530
14
şi nimic mai mult. Ca dovadă, multe din castrele de pe malul de sud al Dunării au
fost abandonate. Istoria va dovedi însă contrariul, de mai multe ori în cursul celor
165 de ani de stăpânire romană.
•
Mureşul
care închidea la nord acest sector de sud al graniţei de vest era un
râu care îşi avea cursul inferior în bună măsură diminuat după ce scăpa din strânsura
munţilor şi se vărsa în Tisa, trecând prin câmpia inundabilă a Banatului. Accesul
înspre noua provincie romană se face pe un drum cunoscut probabil, de multă
vreme înainte de venirea cuceritorilor. Acesta se afla pe malul de sud al râului
Mureş (ne referim la
cursul vechi al râului
) avea un traseu paralel cu cel al râului
de azi. Pe aici, a pătruns o mare parte a trupelor romane, care au atacat Dacia dinspre
Pannonia
11
. Pe malul de sud al râului au fost instalate mai multe castre sau
stationes
de control. În continuare, va fi o cale importantă din punct de vedere economic, de
intrare înspre centrul provinciei Dacia.
În teritoriul cuprins între cele trei ape amintite se întindea sectorul de sud-
vest al noii provincii având în centru Masivul Banatului format din munţii Locvei,
Aninei şi ai Dognecei delimitat de zone depresionare joase. Cu doar două vârfuri:
care depăşesc 1000 m, Svinicea (1226 m), Piatra Groznei (1449 m), munţii Banatului
au înălţimi cuprinse între 600–800 m oferind, astfel, condiţii prielnice de locuire
de-a lungul timpului şi fiind bogaţi în resurse minerale
12
.
Zona deluroasă a Banatului (cu înălţimi de 200–500 m) se caracterizează prin
trei areale distincte: dealurile Lipovei (delimitate la nord de râul Mureş), cele ale
Sacoşului şi Silagiului, cele ale Tirolului şi ale Oraviţei şi din depresiunea Timiş-
Bega
13
. Descendenţa spre vest a acestui relief se continuă cu câmpiile împărţite în
câmpiile
colinare
: ale Beregsăului (între râurile Mureş şi Bega), Şipotului (la sud
de valea Timişului), şi câmpiile
tabulare
: ale Timişului şi câmpia Gătaii şi Vingăi.
În faţa acestora se află zona mlăştinoasă a Tisei, care înspre sud-vest era
delimitată de dunele nisipoase de la Deliblata.
Reţeaua hidrografică se caracterizează prin câteva râuri care izvorăsc din
Munţii Banatului, precum: Caraşul, Timişul cu afluenţii săi, Bârzava, Nera. Iar,
râul Cerna izvorăşte din Munţii Godeanu.
Relieful Banatului este echilibrat şi unitar în acelaşi timp, oferind datorită
reţelei hidrografice posibilităţi de acces în mai toate teritoriile. Clima este plăcută
cu ierni scurte şi blânde, primăveri timpurii marcate de influenţe sud-mediteraneene.
Această scurtă trecere în revistă a elementelor principale ale mediului natural
şi-au propus o înţelegere corectă a acestor factori asupra habitatului locuit din cele
mai vechi timpuri
14
. Cucerirea romană în sectorul de sud-vest credem că a cuprins
acest întreg areal până la Tisa. Judecând după drumul urmat de romani, în anul
101, pe aliniamentul
Lederata-Tibiscum
acesta trebuie să fi reprezentat limita
exterioară a teritoriului parcurs de romani, dar continuând să supravegheze spaţiul
câmpiei joase dinspre Tisa.
11
Vezi infra mai sus.
12
Roşu 1973, p. 270.
13
O descrierea generală la Benea 1996, p. 42–55.
14
Vezi în acest sens Gudea, Moţu, 1987, p. 477–497.