14 / 530
13
întreprins o refacere în zona drumului săpat în stâncă
7
. Acest lucru atrage atenţia o
dată în plus asupra importanţei acestei singure căi de comunicaţie de-a lungul
Dunării între castrele aflate de la
Lederata
şi până la Tekija.
Desigur, o cale lesnicioasă era posibilă şi pe Dunăre cu ajutorul corăbiilor.
P. Petrović într-un studiu a atras atenţia asupra porturilor militare romane ale provinciei
Moesia Superior
8
. Ele ar fi existat în preajma următoarelor castre, pornind de la
Singidunum
,
Margum
, Sapaja,
Novae
(Gradac na Čezavi),
Taliata
(Donji Milanovac),
Transdierna
(Tekija),
Diana, Pontes, Egeta, Aquae
Prahovo)
9
. Traficul fluvial,
navigaţia civilă este puţin cunoscută prin mărturii epigrafice, am putea spune
aproape de loc. El era atent supravegheat de corăbiile militare romane dispuse în
diferite puncte pe malul de sud al Dunării lângă castre; începând cu
Singidunum
porturile erau atent amplasate în porţiunea cea mai delicată din
Cazanele Mari
şi
Cazanele Mici
din Clisura Dunării, care formează până în dreptul localităţii
Dierna
(Orşova Veche), sectorul de sud-vest.
Ulterior, pe durata existenţei provincii Dacia astfel de porturi militare s-au
instalat şi pe malul de nord al Dunării.
Dunărea aici era extrem de învolburată şi navigaţia se putea face cu destul de
multă greutate utilizându-se poate chiar trasul la edec pe malul de sud, pe drumul
săpat în stâncă. Deşi, nu există dovezi ferme în acest sens acest lucru trebuie
presupus pentru a putea asigura tragerea unor corăbii în amonte în zona Clisurii,
unde curenţii puternici împiedicau înaintarea vaselor comerciale şi nu numai. Încă
din secolul I p. Chr. se poate vorbi de o navigaţie pe Dunăre cu caracter
„internaţional” unde alături de corăbiile romane se aflau şi unele ambarcaţiuni
barbare de comerţ sau de pescuit.
Mult mai complicată era pentru navigaţie, porţiunea care urma, cea a
Cataractelor de la Porţile de Fier, unde navigaţia nu era posibilă datorită stâncilor,
fiind obligatorie transbordarea mărfurilor din corăbii în căruţe şi după parcurgerea
terestră a transporturilor, ele erau din nou încărcate pe corăbii pentru a-şi continua
drumul spre mare.
O inscripţie descoperită la Karataş menţionează terminarea în anul 101 a unui
canal de navigaţie la Sip. Motivul construirii apare explicit redat cu ocazia terminării
acestei construcţii: „...
ob periculum Cataractarum derivato flumine tutam Danuvii
navigationem fecit
”
10
.
Dunărea devenea astfel navigabilă pe întregul curs până în deltă. Cucerirea
romană înlăturase de acum una din primejdiile fundamentale în acest sector şi
anume atacurile dacilor. Acum malul de nord al Dunării devenit roman impunea
doar o supraveghere a traficului navigaţiei datorită condiţiilor naturale specifice
7
CIL, III, 1699.
8
Petrović 1989/1990, p. 207–210.
9
Petrović 1989/1990, p. 209–210.
10
AE 1973, 475:
Imp(erator) Caesar divi Nervae f(ilius) Nerva Traianus Aug(ustus) Germ(anicus)
pontif(ex) max(imus) trib(unicia) pot(estate) V, p(ater) (p(atriae) co(n)s(ul) IIII ob periculum Cataractarum
derivato flumine tutam Danuvii navigationem fecit .