168 / 530
167
pe care considerau prioritare. De pildă, la Giarmata valul este trasat în preajma unei
zone mlăştinoase, ceea ce a determinat anumite anexe sub forma celor două şanţuri
dispuse în spatele valului median
853
.
2.
Valul prezintă la Dumbrăviţa şi la Giarmata (km 44,800) urme de fortificare
cu palisadă de lemn. Condiţiile de păstrare a acestor elemente de fortificare sunt
distruse până aproape la bază şi nu permit realizarea unei departajării a construcţiei
în sensul existenţei unei
prime etape
care avea doar un val de pământ şi abia
ulterior, a avut loc o amenajare a palisadei pe val.
3.
Într-un singur caz, traseul valului suprapune o locuire dacică (Covăsânţ),
ceea ce constituie un element important pentru datarea fortificaţiei în timpul
provinciei
854
.
4.
Folosirea valului apare îndelungată în timp, lucru dovedit de nivelurile de
umplere ale şanţurilor, în număr de trei la şanţurile de la Giarmata, Dumbrăviţa
855
.
Deocamdată nu avem nici un indiciu că valul era apărat de fortificaţii, dispuse în
imediata apropiere a valului median. El reprezenta delimitarea hotarelor provinciei
în acest sector.
5.
Construirea acestei fortificaţii lineare în câmpia joasă a Banatului poate fi
interpretată ca o supraveghere a teritoriului din faţa sa până la Tisa.
6.
Există un element complementar, care poate ajuta în
atribuirea valurilor I
şi II epocii romane a provinciei (secolele II–III) şi anume prezenţa unor aşezări
dacice în faţa valului la o distanţa cuprinsă între 500–1000 m aşa cum era uzanţa
în lumea romană
, în astfel de situaţii. Asemenea aşezări barbare sunt documentate
în majoritatea cazurilor în faţa unei linii de frontieră romană liniară.
Cercetările arheologice efectuate în preajma oraşului Timişoara, în zonele
apropiate de traseul valului median confirmă acest lucru. Întâmplător sau nu, în
aşezările autohtone din zonă apar elemente importante economice romane: amfore
fragmentare, ceramică roşie provincială şi chiar fragmente de
terra
sigillata
alături
de anumite unelte şi accesorii vestimentare romane din metal, cum ar fi fibulele.
Datarea complexelor se face într-un cadru larg
cuprins între ultimele decenii ale
secolului II şi secolul III.
Aşezările identificate parţial şi cunoscute până acum sunt
următoarele:
Dumbrăviţa
. O aşezare daco-romană caracterizată prin locuinţe şi gropi de
provizii, cu un inventar în care apare ceramică cenuşie fină lucrată la roată, alături de
ceramică dacică lucrată cu mâna, ceramică cenuşie zgrunţuroasă de tradiţie romană,
fragmente de amforă, un fragment de
terra sigillata
, ceramică roşie provincială,
elemente care permit o datare în secolul II – prima jumătate a secolului III
856
.
Cioreni–Timişoara
, o aşezare autohtonă caracterizată prin locuinţe de
suprafaţă, gropi de provizii, o fântână etc., cu un inventar databil în perioada
cuprinsă între sfârşitul secolului II şi începutul secolului III
857
.
853
Bozu, Bozu 2014, p. 9–11.
854
Bozu, Bozu 2014, p. 9–25.
855
Bozu, Bozu 2014, fig. IV, V.
856
Mare 2004, p. 32–37 este o aşezare în care s-au constatat locuinţe cu un bogat inventar ceramic.
857
Benea 1996, p. 146–147.